„Din fericirea simplă de a exista, florile înfloresc, râurile curg, soarele străluceşte, iubirea se dăruie.

O fericire simplă, de copil, nemăsurată, suficientă prin ea însăşi, care nu cere nimic şi se dăruie total.

În afara timpului, umplând tot, conştientă de ea şi fericită, această fericire există mereu, chiar dacă o observăm sau nu, modestă şi răbdătoare.

Şi, într-adevăr, nu are motiv!|” (din jurnalul personal de meditaţie)