Thomas Traherne, preot protestant, poet din sec, 17:
„Nu te vei bucura pe deplin de lume pana cand insasi marea nu iti va curge prin vine, pana cand cerul nu te va imbraca si stelele nu ti se vor face cununa; si pana cand nu te vei socoti singurul mostenitor al intregii lumi si mai mult decat atat, caci fiecare om din aceasta lume e singurul mostenitor, tot asa ca si tine. Pana, cand nu-L vei putea canta pe Dumnezeu, incantandu-te de El, precum sarmanii se bucura de aur, iar regii de sceptre, nu vei gusta cu adevarat minunea lumii…
Si inca, nu poti spune ca te-ai bucurat pe deplin de lume pana nu iubesti intr-atat frumusetea de a te bucura de ea, incat sa nu ai pace pana nu-i convingi si pe altii sa se bucure de ea.
Lumea este o oglinda de infinita frumusete, si totusi nimeni nu o vede. Este un templu al majestatii, si totusi nimeni nu-si deschide ochii s-o priveasca. Este taramul Luminii si al Pacii, pe care doar oamenii il pot tulbura. Este Raiul Domnului…”
Era o idee, frumusetea deriva din necesitate absoluta;sunt oameni care vibreaza la frumusete, dar nu au si nu pot da o felie de paine…Inseamna ca oamenii sunt inutili, sau legi necunoscute inca le stapanesc destinul? Sau vorbim in alte coordonate? Sau lumea oamenilor trebuie facuta frumoasa de oameni, si ei inca nu stiu cum…
” Fa-te, suflete, copil,
Si strecoara-te tiptil
Intr-un lan cu mot si ciucuri
Ca sa poti sa te mai bucuri…”
Buna dimineata, Bucurie!
ApreciazăApreciază