Iubirea umana este o cale catre iubirea divina

In interiorul cel mai profund si mai subtil al inimii sale, omul poate realiza adevarata pulsatie, adevarata vibratie care anima aceasta lume infinita si care, totodata, reprezinta ritmul si semnul vietii universale. De aceea, a neglija sau a nega corpul fizic si necesitatile sale, a gandi despre el ca fiind un aspect nedivin, inseamna a neglija si a nega insasi aceasta viata minunata si plina de efervescenta din care el face parte. Din aceasta perspectiva, chiar si cele mai neinsemnate si insignifiante actiuni devin patrunse de o semnificatie cosmica.

Atat timp cat exista sentimentul de separare, iubirea nu poate fi cunoscuta. Iubirea este experienta unitatii, este extazul ce apare in urma caderii zidurilor care inchideau sufletele a doua persoane, cand se intalnesc doua vieti, doua inimi. Cand intre doi oameni apare o astfel de armonie, cand toate barierele se topesc si are loc o topire unul in celalalt, pe toate planurile, aceasta poate fi numita iubire. Iar daca o astfel de unitate exista intre o fiinta si restul fiintelor din jurul ei, poate fi numita comuniune cu Dumnezeu. Iubirea este primul pas, iar Dumnezeu este scopul drumului.

Sexualitatea este energia cea mai vibranta a omului, dar nu trebuie sa fie un tel in ea insasi: sexualitatea trebuie sa conduca omul spre sufletul sau. Telul este de a ajunge de la pasiune la lumina. Sexualitatea este o poarta catre Dumnezeu. Energia creatoare fundamentala are in ea reflexia lui Dumnezeu, pentru ca este energia care creeaza o noua viata, este cea mai mareata si mai misterioasa forta dintre toate care exista.

Exista un nivel mult mai subtil al actului sexual decat cel al rutinei obisnuite. Exista un nivel care, in esenta, este profund spiritual si divin.

Fulgerul straluceste in intunericul noptii, dar intunericul nu este o parte a fulgerului. Singura relatie dintre ele este ca fulgerul se distinge clar in noapte. Acelasi lucru este adevarat si in timpul actului sexual. Exista o stare de fericire, o euforie, o lumina ce straluceste in timpul fuziunii amoroase, dar fenomenul nu este in intregime al sexului. Desi este asociat cu el, acest fenomen nu este decat un rezultat al sau. Lumina ce straluceste in timpul orgasmului transcende sexul, ea vine de undeva de dincolo de el. Daca putem intelege aceasta experienta, ne putem ridica deasupra sexului. Intelegerea acestui fenomen ne poate conduce catre templul sufletului nostru.

Atat timp cat mintea omului ramane scufundata in acest rau al sexului profan, omul va continua sa se inalte si sa cada. Viata este un indemn continuu catre starea fara de timp, catre starea de fericire absoluta. Dorinta intensa a fiintei este aceea de a-si cunoaste Sinele real, de a cunoaste Adevarul, Eternul, de a se uni cu ceea ce este dincolo de timp, de a atinge starea de puritate absoluta. Pentru a-si satisface aceasta dorinta inconstienta proprie naturii sale profunde, lumea se roteste in jurul sexului, pentru ca aceasta atractie puternica fata de fiintele de sex opus este de fapt atractia catre starea de fericire absoluta traita in timpul actului sexual.

Barbatul si femeia sunt caracterizati de anumite antagonisme, dar in acelasi timp si de complementaritate, de aceea este evident ca intr-un cuplu armonios ei se vor completa si se vor polariza energetic continuu. Acesta este motivul pentru care viata este atat de interesanta, fascinanta si dramatica; fara dorinta sexuala care este motorul existentei, ea ar fi un imens desert.

O relatie de iubire se destrama atunci cand latura spirituala nu mai este cultivata cu consecventa, iar energia sexuala este “consumata” in loc sa fie transformata in energie superioara. Este posibil sa transformam energia sexuala esentiala si instinctuala in ceva care ne face potential divini. Neglijarea orientarii ascendente a energiei sexuale conduce la neindeplinirea scopului uman profund, pentru ca omul este capabil de o existenta superioara celei mediocre, acceptate in prezent.

In organizarea universala a lucrurilor si a fenomenelor, omul este o creatura minuscula, aproape insignifianta si vulnerabila, care nu poate spera la armonie sau la o viata fericita, daca nu traieste in echilibru deplin cu sursa subtila universala, infinita, de viata si putere. Omul trebuie sa fie deschis si natural pentru a putea intra in rezonanta perfecta cu aceasta energie infinita, iar taoistii stiu ca cel mai inalt nivel al armoniei este o experienta accesibila, tangibila, care poate deveni permanenta in om. Ei numesc aceasta – nemurire si se pregatesc pentru ea prin conservarea energiei lor sexuale si prin integrarea armonioasa a spiritului lor cu cel al fiintei iubite. In acest fel, a face dragoste devine o cale de acces catre Dumnezeu.

“Un ascet pelerin a ajuns intr-un sat. A venit la el un om care i-a spus ca vrea sa il cunoasca pe Dumnezeu.

–          Ai iubit vreodata pe cineva? l-a intrebat ascetul.

–          Nu, nu sunt vinovat de un lucru atat de obisnuit. Nu am cazut niciodata atat de jos. Eu vreau sa il cunosc pe Dumnezeu.

–          Nu ai simtit niciodata suferintele dragostei? l-a intrebat din nou ascetul.

–          Iti spun adevarul, i-a raspuns omul.

Calugarul a intrebat pentru a treia oara.

–          Gandeste-te bine. Nici macar putina iubire pentru cineva, pentru oricine? Nici macar putin nu ai iubit?

–          De ce pui aceeasi intrebare mereu? l-a intrebat omul. Nu ti-am spus ca nu? Eu vreau starea de indumnezeire, vreau realizarea de sine.

La acestea, ascetul a replicat:

–          Atunci va trebui sa ma ierti, dar trebuie sa mergi la altcineva. Experienta mea imi spune ca daca ai fi iubit pe cineva, pe oricine, daca ai fi avut o licarire a iubirii, atunci as fi putut sa o ajut sa creasca, sa se dezvolte, sa ajunga la Dumnezeu. Dar daca nu ai iubit niciodata, atunci nu ai nimic in tine, nu ai nici o samanta care sa poata creste ca un copac. Prietene, in absenta iubirii, eu nu vad nici o poarta catre Dumnezeu.” (Osho)

“Autoperfectionarea nu poate fi obtinuta prin simpla retinere a semintei, ci prin stapanirea tehnicii prin care energia este extrasa din aceasta si dirijata spre planurile superioare ale fiintei.” (Gurdjieff)

“A indrazni sa fim ceea ce suntem este o imensa placere; revelarea de sine este o imensa placere. Ea este radacina bucuriei ultime, bucuriei oceanice. Este sentimentul cresterii si vitalitatii noastre. Noi, cei care credem ca suntem zei pentru ca am creat o lume, am cazut in propria noastra cursa, deoarece incercam sa ne bucuram doar de ceea ce am creat, in loc sa ne bucuram infinit de Creator, vazut in actul creatiei.” (Stanley Keleman – Sexuality, Self and Survival)

Reclame

Un comentariu la „Iubirea umana este o cale catre iubirea divina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s