Deoarece soarele nu poate să apună
fără de a-si întoarce privirea după fecioarele
cetătii, mă-ntreb:
de ce-as fi altfel decât soarele?
O fată frumoasă e
O fereastră deschisă spre paradis.
Mai verosimil decât adevărul
e câteodată un vis.
O fată frumoasă e
lutul ce-si umple tiparele,
desăvârsindu-se pe-o treaptă
unde povestile asteaptă.
Ce umbră curată
aruncă-n lumină o fată!
E aproape ca nimicul,
singurul lucru fără de pată.
O fată frumoasă e
a traiului ceriste,
cerul cerului,
podoabă inelului.
Frumsete din frumsete te-ai ivit
întruchipată fără veste,
cum într-o mie si una de nopti
povestea naste din poveste.
O fată frumoasă e
o închipuire ca fumul,
de ale cărei tălpi, când umblă,
s-ar atârna tărna si drumul.
O fată frumoasă e
mirajul din zariste,
aurul graiului,
lacrima raiului.
O fată frumoasă e
cum ne-o arată soarele:
pe cale veche o minune nouă,
curcubeul ce sare din rouă.
Tu, fată frumoasă, vei rămânea
tărâmului nostru o prelungire
de vis, iar printre legende
singura adevărată amintire.