Exista o arta a iubirii?

Toti oamenii doresc sa traiasca iubirea, se uita la nenumarate filme despre povesti fericite sau nefericite de dragoste, asculta cantece in care se vorbeste despre dragoste, si totusi aproape nimanui nu ii trece prin minte ca ar avea ceva de invatat despre iubire. Pentru ca si a iubi este o arta, la fel cu arta de a trai.

Erori fundamentale

Inca de la inceput se poate observa ca, in general, oamenii pornesc in iubire de la cateva premise false.

In primul rand, cei mai multi oameni privesc iubirea doar din perspectiva de a fi iubiti ei insisi si nu din cea de a-i iubi ei pe altii. Ei se intreaba, astfel, cum sa se faca iubiti, cum sa devina demni de iubirea celor din jur. Barbatii, in general, considera ca pentru aceasta trebuie sa ai succes, sa fii cat mai puternic si mai bogat, in timp ce femeile urmaresc sa fie cat mai atragatoare, ingrijindu-si in exces trupul, imbracamintea, etc. De fapt, ceea ce majoritatea oamenilor inteleg prin a fi demn de a fi iubit este un amestec intre a te bucura de a simpatie generala si a fi un barbat bine sau o femeie atragatoare.

In al doilea rand, se considera ca iubirea depinde de un obiect, si nu de o atitudine. Oamenii isi inchipuie ca este foarte simplu sa iubesti, totul este doar sa gasesti obiectul potrivit pentru a fi iubit sau care sa te iubeasca. Intr-o societate in care orientarea comerciala este preponderenta si in care succesul material constituie, din pacate, una din principalele valori, nu trebuie sa fim surprinsi ca relatia umana de iubire urmeaza aceleasi reguli ale schimbului care guverneaza si piata produselor.

A treia eroare consta in confuzia dintre trairea initiala a starii de indragostit si mentinerea unei stari permanente de iubire. Daca doi oameni care au fost straini unul de celalalt (asa cum sunt in general toti oamenii) lasa brusc sa cada zidul dintre ei si se simt apropiati, se simt “una”, acest moment al uniunii este una din trairile cele mai miraculoase, mai fascinante ale vietii. Acest miracol este adesea insotit de atractia erotica si de consumarea actului sexual. Totusi, aceasta iubire nu poate fi, prin natura sa, de durata. Cele doua persoane ajung sa se cunoasca, dar daca nu urmaresc sa cultive sentimentul de iubire, sa amplifice in ei insisi starea de daruire pentru cel drag, relatia lor intima isi pierde treptat farmecul, pana cand conflictele, dezamagirile, plictiseala ucid in intregime bucuria initiala. La inceput, cei doi nu isi dau seama de toate acestea: ei considera intensitatea iubirii lor, “nebunia” lor drept o dovada a puterii dragostei ce i-a cuprins, in timp ce aceasta nu dovedeste, de fapt, decat gradul insingurarii lor anterioare.

Aceasta atitudine gresita care sustine ca nimic nu este mai simplu decat sa iubesti a continuat sa predomine, in ciuda coplesitoarei evidente a contrariului. Poate ca nici nu mai exista o activitate, o actiune umana care sa fie inceputa cu atat de mari sperante si asteptari si care sa conduca, totusi, la atat de multe esecuri. Daca acest lucru s-ar produce cu orice alta activitate, oamenii ar fi interesati sa cunoasca cauzele esecului lor si ar urmari sa afle cum sa procedeze mai bine, sau ar renunta definitiv la acea activitate. Cum in cazul iubirii, aceasta ultima varianta este imposibila, exista doar o singura cale de a evita esecurile in relatiile de iubire: aceea de a analiza cauzele lor si de a invata ce inseamna iubirea.

Ce e de facut?

Primul pas in aceasta directie este acela de a deveni constient ca iubirea este o arta, asa cum si a trai este o arta. Daca vrem sa invatam sa iubim, trebuie sa procedam ca atunci cand vrem sa invatam, de exemplu, muzica, pictura sau arta medicala. Pe langa teorie si practica, exista un al treilea factor necesar pentru ca cineva sa devina maestru al unei arte: stapanirea acelei arte trebuie sa aiba pentru el o importanta maxima. Acest lucru este adevarat pentru muzica, pentru medicina, pentru tamplarie, si deopotriva pentru iubire. Tocmai aici se afla un posibil raspuns la intrebarea: de ce oamenii in ziua de azi incearca atat de rar sa invete aceasta arta. In ciuda esecurilor lor evidente, in ciuda profundei lor insetari pentru iubire, aproape orice pare sa fie mai important pentru ei decat iubirea: succesul, banii, prestigiul, puterea – aproape toata energia lor este orientata pentru a atinge aceste teluri si astfel nu le mai ramane aproape deloc energie pentru a invata si arta de a iubi.

Se considera oare ca nu merita sa fie invatate decat acele lucruri cu care se pot castiga bani sau se poate obtine prestigiu? Se considera oare ca iubirea, de pe urma careia are de castigat doar sufletul, si care, in termeni moderni, “nu aduce nici un profit”, este un lux pentru care nu avem dreptul sa consumam prea multa energie?

Dorul de Unitatea originara este nazuinta cea mai puternica a omului, este dorinta sa fundamentala, constientasau nu. Fara iubire, omenirea nu ar putea sa reziste nici macar o zi. Iubirea a constituit virtutea ideala a tuturor sistemelor religioase si cailor spirituale, atat orientale, cat si occidentale.

Dragostea matura este o putere activa in fiinta umana, o forta care sparge zidul ce separa omul de semenul sau , o putere care il uneste de altii. Iubirea il ajuta pe om sa depaseasca sentimentul izolarii si al separarii, permitandu-i sa ramana totusi el insusi, sa isi pastreze integritatea. Iubirea este o activitate, nu un sentiment pasiv. “A iubi” este altceva decat “a fi indragostit”. La modul cel mai general, caracterul activ al iubirii poate fi descris prin a darui, si nu a primi. Pentru ca a darui este cea mai inalta expresie a puterii iubirii. Prin aceasta actiune, de a darui iubire, se poate simti bogatia sufleteasca, forta si puterea unui om.

In sfera materiala, a darui inseamna bogatie. Nu cel care are mult este bogat, ci cel care daruie mult. Dar sfera cea mai importanta a daruirii nu este aceea a lucrurilor materiale, ci aceea care tine de specificul uman, de suflet. Ce ofera un om fiintei pe care o iubeste? Se ofera pe sine, daruieste ceea ce are mai pretios in el insusi, isi ofera viata. Aceasta nu inseamna neaparat ca isi sacrifica viata pentru celalalt, ci ca ii daruieste ceea ce este viu in el. Oferind astfel din viata lui, il imbogateste pe celalalt, il face sa simta mai intens ca traieste si, totodata, simte el insusi mai intens ca traieste. Cel care iubeste nu daruieste ca sa primeasca ceva in schimb: a darui este, in sine, o extraordinara bucurie.

Capacitatea de a iubi ca un act de daruire depinde de gradul de dezvoltare a caracterului uman. Cu o asfel de orientare, fiinta umana isi depaseste dependenta de altii, dorinta de a-si exploata semenii sau de a acapara si dobandeste incredere in fortele sale, precum si curajul de a bizui pe propriile puteri in atingerea telurilor sale. In masura in care aceste calitati ii lipsesc, omul se teme sa daruiasca si, implicit, sa iubeasca.

Dincolo de acest element al daruirii, caracterul activ al iubirii implica intotdeauna cateva elemente de baza, comune tuturor formelor de iubire: grija, responsabilitatea, respectul si cunoasterea.

– Iubirea este grija activa pentru viata si dezvoltarea celui iubit. Daca o femeie spune ca iubeste florile, dar uita sa le ude, nu putem sa credem in “dragostea” ei pentru flori. Iubirea unei mame nu o putem considera sincera daca am vedea ca ea nu are grija de copilul ei. Acolo unde aceasta grija activa lipseste, nu exista iubire.

– Grija si preocuparea implica un alt aspect al iubirii, cel al responsabilitatii. In adevaratul ei sens, responsabilitatea este un act in intregime voluntar, este raspunsul la nevoile, exprimate sau nu, ale unei fiinte dragi.A fi responsabil inseamna a fi in stare si a fi gata “sa raspunzi”. Omul care iubeste, raspunde, caci viata fiintei dragi este a sa proprie. El se simte responsabil pentru aproapele sau, asa cum se simte responsabil pentru sine.

– Responsabilitatea ar putea degenera usor spre posesivitate, spre dominare, daca nu ar exista si o alta fateta a iubirii: respectul. Respectul nu este frica si veneratie; ci, conform radacinii cuvantului (lat. respicere = a privi la) este capacitatea de a vedea o persoana asa cum este ea, de a fi constient de individualitatea sa unica.  Respectul inseamna preocuparea ca fiinta iubita sa se dezvolte si sa se desfasoare pe caile sale proprii. Dorim ca fiinta draga sa se dezvolte pentru propriul ei bine, pe propriile sale cai, si nu pentru a ne servi pe noi. Aceasta stare de respect este posibila numai daca noi traim profund starea de independenta,daca putem actiona si exista fara proptele, fara nevoia de a domina sau de a exploata pe altcineva.  Un vechi cantec francez spune ca “iubirea este fiica libertatii”, niciodata a dominatiei.

– Nu este posibil sa respectam o persoana fara a o cunoaste. Grija si responsabilitatea ar fi oarbe daca nu ar fi conduse de cunoastere. Exista multe nivele ale cunoasterii; cunoasterea ca aspect al iubirii nu ramane la suprafata lucrurilor, ci patrunde in miezul lor. Iubirea este explorarea activa a sufletului fiintei dragi, dorinta de a cunoaste fiind implinita numai prin uniune. Cunoastem profund in singurul mod care este posibil: prin trairea unuinii, nu prin gandire. Nazuinta de a ne cunoaste pe noi insine si pe cei dragi este punctul de pornire al oricarei psihologii. Dar taina ultima a sufletului omenesc nu poate fi niciodata implinita printr-o cunoastere obisnuita, adica numai prin gandire. Singura cale spre o cunoastere deplina este cea a actului iubirii, acest act transcende gandirea si cuvintele. Este scufundarea plina de curaj in misterul uniunii.

In iubirea matura, a darui este un act mai placut, datator de mai multe satisfactii, decat  a primi. A iubi devine mai important decat a fi iubit, deoarece prin iubire fiinta umana iese din inchisoarea izolarii si a singuratatii in care se mentinea prin egoista centrare asupra propriei sale persoane. Ea are acum sentimentul unei noi uniuni, a unei noi identitati. Un om care urmareste sa traiasca mereu o stare de iubire are puterea de a determina iubire in jurul sau, in sufletele oamenilor care se apropie de el, deschizand astfel porti catre cunoasterea frumusetii si beatitudinii iubirii divine.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s