Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple
până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul
în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.
Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe –
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul,
Iubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi –
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!
Armonie feminina
Femeia este raza luminii ceresti – Rumi
Genunchii mei au sărutat pământul, (si din pacate, nu numai o data)
Părul meu s-a zbătut in noroi!
Dar m-am ridicat de fiecare data, lacrimile impletindu-se cu ploaia, degetele mele inaltandu-se spre degetele ploii, indreptandu-mi umerii pentru a primi darul apei….Si de fiecare data ma rog la Dumnezeu sa mor in picioare!
Cine nu cunoaste sufletul unei mame, sa stea deoparte!
Ganduri bune.
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, Vero, pt. tinereţea pe care POEZIA o reaprinde în mine…aproape că uitasem de versurile scrise cândva -că nu e om să nu fi scris o poezie (vorba cântecului) fie în suflet, în gând, pe nisip sau oricum…
Îmi amintesc, acum, de mersul cu picioarele desculţe pe stradă, oferindu-mă total şi fără nici o teamă, ploii…Nu mai ştiu când a început frica de tunet, de fulger, de trăznet…Probabil când ochii mei au căutat în pământ şi mi-am legat cătuşe de glezne?
Poezia înstelată a Anei Blandiana, o altă revelaţie a tinereţii mele, mi-a luminat, ca un CURCUBEU, seninul libertăţii.
ApreciazăApreciază
Si mie-mi place ploaia si as dansa cu ea
Desi tristetea curge tacuta in batista
Eu ti-as iubi tacerea cu fumegari de stea
Cand noaptea-i luna blonda supla ca o artista
La piept cu negre brate eu te-as imbratisa
Te-as saruta in taina de pasari calatoare
Caci noaptea-ntide ramuri si nu te pot uita
Iar ploaia curge-a toamna si neinduratoare.
ApreciazăApreciază
Cam melancolic dupa gustul meu. Scrii si despre ploile de vara, cele cu curcubee? 🙂
ApreciazăApreciază
Imi place poezia, mai ales sa mi recite cineva..
ApreciazăApreciază