Cresterea copiilor din perspectiva exersarii constientizarii (1)

Extras din “Meditatia – arta de a fi constient” de John Kabat-zinn (ed. Kamala)

Personal, am inceput sa meditez cand abia depasisem 20 de ani. In acea perioada, orarul meu era mai flexibil si imi permitea sa ma retrag periodic in diferite ashram-uri, pe perioade de 10-15 zile. Aceste locuri de retragere erau special concepute pentru a le permite participantilor sa isi consacre intreaga zi, de la primele ore ale diminetii si pana noaptea tarziu, meditatiei in diferite posturi sau in timpul mersului, cu scurte pauze destinate unor mese frugale, vegetariene, consumate in tacere. Munca noastra interioara era sprijinita de maestri excelenti, care cunosteau perfect arta meditatiei si tineau seara discursuri inspirate pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine si sa ne aprofundam practica. In plus, ne chestionau frecvent in sedinte particulare, pentru a verifica felul in care evoluam.

Imi placeau foarte mult aceste retrageri, intrucat imi permiteau sa las tot restul vietii mele in asteptare, sa ma izolez intr-un loc linistit si placut, situat de regula undeva la tara, in care sa nu am nici un fel de obligatii si in care sa pot trai o viata foarte simpla, contemplativa, in care singurul obiectiv era practica.

Nu vreau sa spun cu asta ca lucrurile se derulau foarte simplu. Aveam adeseori dureri din cauza posturilor in care stateam imobilizat ore intregi, dar acestea nu se comparau nici pe departe cu durerile emotionale care ieseau din cand in cand la suprafata constiintei mele, in timp ce mintea si corpul meu erau linistite si lipsite de ocupatie.

Cand am luat decizia, impreuna cu sotia mea, sa avem copii, stiam ca va trebui sa renunt la aceste retrageri, cel putin pentru o vreme. Mi-am spus insa in sinea mea ca ma voi putea intoarce oricand doream la aceasta viata contemplativa dupa ce copiii mei vor creste suficient de mult pentru a nu mai avea nevoie tot timpul de mine in preajma lor. Aveam chiar un fel de fantezie romantica legata de intoarcerea mea la ashram atunci cand voi fi un om batran. Desi le pretuiam foarte mult, ideea de a renunta la aceste retrageri sau de a le reduce la minim nu m-a deranjat prea mult, intrucat eram convins ca aparitia copiilor in viata mea poate fi privita ca o retragere meditativa, aproape similara cu cele de la ashram, cu exceptia linistii si a simplitatii vietii de acolo.

Iata cum mi-am imaginat eu lucrurile: iti poti privi fiecare copil ca pe un mic Buddha sau ca pe un maestru zen, ca pe propriul tau maestru particular, trimis direct la usa ta, a carui prezenta si ale carui actiuni iti pot garanta testarea tuturor convingerilor si limitelor tale, oferindu-ti astfel noi si noi ocazii de a-ti sesiza propriile atasamente si de a te detasa de ele. Privind lucrurile din aceasta perspectiva, fiecare copil reprezinta o retragere de cel putin 18 ani, fara nici o pauza. Orarul perioadei de retragere ar fi extrem de dur, solicitandu-ti o abnegatie maxima si practicarea continua a bunatatii pline de iubire. Viata mea, care pana atunci consta in principal din indeplinirea propriilor mele dorinte si necesitati personale, lucru absolut normal pentru un om singur, urma sa se schimbe radical. Aparitia copiilor avea sa genereze incontestabil cea mai mare transformare a vietii mele de adult, mai profunda decat tot ce mi s-a intamplat pana atunci. Succesul acesteia avea sa depinda de practicarea constientizarii, a detasarii si a existentei pure intr-o masura infinit mai intensa decat daca nu as fi acceptat aceasta provocare.

Pe de o parte, copiii necesita in permanenta foarte multa atentie. Nevoile lor trebuie indeplinite in functie de orarul lor, nu de al tau, si in fiecare zi, nu doar atunci cand ai chef. Dar cel mai important lucru este faptul ca ei necesita prezenta ta plenara, ca om, pentru a putea creste armonios. Au nevoie sa fie tinuti in brate, cu cat mai mult cu atat mai bine, sa te plimbi cu ei, sa le canti, sa ii legeni, sa te joci cu ei, sa le alini durerile, inclusiv in timpul noptii sau dimineata devreme, cand tu te simti epuizat, golit de energie, si nu iti doresti altceva decat sa dormi, sau atunci cand ai obligatii si responsabilitati presante in alta parte, pe care trebuie sa le indeplinesti. Nevoile profunde, intr-o continua schimbare, ale copiilor reprezinta tot atatea ocazii ideale pentru parinti sa exerseze capacitatea de a fi prezenti cu totul, constienti si sa evite operarea pe nivelul pilotului automat, sa comunice constient, nu mecanic, sa intuiasca fiinta pura, vitala si vibranta a copiilor si sa se deschida in fata ei, activandu-si astfel propria lor fiinta. Aveam in acea vreme convingerea profunda ca activitatea de parinte reprezinta ocazia ideala de a deveni mai constient, in masura in care m-as fi lasat ghidat de copii (si de familie in general) si in care mi-as fi adus aminte sa recunosc si sa ascult cu atentie lectiile care urmam sa le primesc odata cu intrarea lor in viata mea.

(va urma)

Reclame

3 comentarii la „Cresterea copiilor din perspectiva exersarii constientizarii (1)

  1. Pingback: Cresterea copiilor din perspectiva exersarii constientizarii (2) | Armonie feminina

  2. Pingback: Cresterea copiilor din perspectiva exersarii constientizarii (3) | Armonie feminina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s