Oameni. Şi întâmplări.

Guest post scris de Frumuşica (frmshk).

Se întâmplă, în viaţă, toate cu un anumit rost? Deloc întâmplător, deloc simple coincidenţe? Uneori, de neînţeles pentru noi, pentru că privim totul mult prea superficial? Căutând mereu explicaţii pentru fiecare lucru, uităm esenţa?

Cunoaştem oameni care ne influenţează, chiar ne schimbă viaţa. Şi, fără să ne dăm seama, încet, încet, pornim pe un alt drum, viaţa noastră urmând o traiectorie nouă, diferită de ceea ce ne-am imaginat la început de drum.

În unele cazuri, cele norocoase, mergem pe o cale care ne ajută să creştem, sufleteşte, spiritual, emoţional. Sunt oamenii care, prin simpla lor existenţă în viaţa noastră, ne fac să ne dorim să fim mai buni, să ne îmbunătăţim mintea, trupul, sufletul. Să găsim în noi resurse de care nu eram conştienţi. Calităţi pe care nu credeam că le avem. Putere şi optimism, de care ne credeam lipsiţi. Încredere în viaţa. În ceea ce poate ea să ne ofere.

Ne ajută să înţelegem că, viaţa, aşa cum e, mai uşoară, mai grea, plină de bucurii sau plină de lacrimi, e valoroasă. Că îşi au, şi ele, momentele de suferinţă, rostul lor. Că avem ceva de învăţat din fiecare experienţă. Şi n-ai voie să abandonezi. N-ai voie să bagi capul în nisip şi să spui, gata, eu nu mai pot. Pentru că nu există ” nu mai pot “, există doar ” nu vreau “.

Şi, cât timp trăim, avem o şansă. Pe care trebuie s-o preţuim. E şansa de-a ne găsi, de-a ne regăsi… şansa de-a fi fericiţi. De-a trăi. Cu adevărat. O fericire lăuntrică atât de profundă, că nu poţi decât să împrăşti în jur lumină. Şi e şi tot ce îţi doreşti. Să picuri frumos şi în sufletele celorlalţi, să dai şi tu, la rândul tău, stropi din ceea ce primeşti: viaţă.

Când viaţa ne oferă astfel de daruri – oameni care ne vor, cu adevărat, binele, rămânem o clipă cumva surprinşi, nedumeriţi. Ni se cere capacitatea de-a înţelege, deschiderea de-a primi lucrurile. De parcă e mai uşor de acceptat că cei din jur gândesc rău despre noi, că sunt invidioşi sau pur şi simplu indiferenţi, decât să acceptăm că îşi pun sufletul înaintea noastră, că trăiesc pentru a ne fi nouă, celor din apropierea lor, mai bine. Că vor cu adevărat să ne ajute. Dezinteresat. Sincer. Pentru că e rostul lor în viaţă – să-şi iubească semenii.

Aş vrea să-mi fie mai uşor să înţeleg şi eu toate astea. Să înţeleg şi să simt. Să fiu în stare să preţuiesc ceea ce primesc. Şi, ştiu că o fac, ştiu că am parte de oameni minunaţi în viaţa mea. Şi-aş vrea ca ei, străduinţele lor cu mine, chiar să aibă un rezultat. Unul bun. Şi viaţa mea, sufletul meu, să renască, ca şi natura… deşi anevoios, deşi într-un ritm uneori mult prea lent încât ni se pare chiar că dă înapoi, că merge în direcţia opusă celei aşteptate… renaşte, totuşi. Cu fiecare nouă zi, un pic mai mult. Până când, într-o zi, totul va fi o erupţie de viaţă. De culoare, de veselie, de căldură. Şi parcă chiar sunt sătulă de iarnă… în suflet.

(foto)

Reclame

Un comentariu la „Oameni. Şi întâmplări.

  1. Uneori cautam prea mult in jur, asteptand sa se intample ceva minunat.
    Alteori nu dam ultima bucata de mancare din casa unui om care cere, gandind ca nu iti lasi familia, sau intrebandu-te daca cererea este dreapta.
    Uneori nu mai cautam in jur minuni, ci ne spunem ca trebuie sa rezistam onest in micul nostru loc.
    Seamana cu iarna din suflet?
    Seamana cu imensa parere de rau, ca nu ai stiut cum sa te mobilizezi, cum sa-i convingi pe cei din jur ca se pot muta munti din loc?
    Poate educatia ar fi un raspuns, educatie pentru dezvoltarea-inflorirea comportamentelor-abilitatilor de reusita, tenacitate si intelegere a naturii umane si a structurii-organizarii lumii asa cum este ea.
    Si mai este ceva.Un om din conducerea tarii explica, la o emisiune tv, cum vor evolua evenimentele la noi in tara anul viitor.”Dar legile pe care le-ati facut tot dvs.nu permit asa ceva”, – a fost o replica . „Nu-i nimic, le vom schimba!”
    A-mi lua soarta in propriile maini seamana cu iarna din suflet? Sau este o primavara la care trebuie sa raspund cu toata fiinta mea, daca vreau sa supravietuiesc cu familia mea?
    La Londra si la Viena s-au deschis Targurile de Sarbatori. Inima buna si Sarbatori fericite pentru fiecare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s