Frumuseţe, fotografie, artă

Dintotdeauna am visat să am parte de o şedinţă foto profesională. Să am în jurul meu specialişti care să îmi aranjeze coafura, să îmi pudreze nasul şi să mă machieze frumos, să îmi aranjeze bluza, cerceii şi eşarfa, să schimb vreo trei ţinute, apoi cineva să dea drumul la un ventilator care să îmi fluture obraznic rochia şi părul, în timp ce un fotograf se învârte în jurul meu şi ia cadre după cadre. Poate părea ceva mult prea monden pentru mine, ar putea spune cei care mă cunosc, însă am şi eu slăbiciuni feminine 🙂 . Care femeie nu ar vrea să se simtă frumoasă, sufleteşte şi fizic?

Mulţumesc lui Dumnezeu, visul meu s-a realizat, în sfârşit! A fost o şedinţă foto exact ca în visele mele, cu oameni roind în jurul personajului principal (adică modesta de mine, strălucind de bucurie şi entuziasm). Nu am simţit când a trecut o oră, după care abia am aşteptat să văd pozele.

Când am intrat în laboratorul studioului, am văzut oameni concentraţi în faţa unor monitoare mari. Pe unul din ele, zâmbeam eu. Am luat loc lângă fotograf, şi l-am iscodit în timp ce lucra.

Ştiaţi că monitoarele pe care lucrează profesioniştii în imagine sunt mari (cel din faţa mea, model Asus PA246Q, avea diagonala de 24 inch, adică 61 cm!), grele (7,2 kg!) şi mai groase decât cele obişnuite?

De ce? Pentru că monitoarele Asus PA246Q au o altă tehnologie (matrice, în limbaj profesional), care include un panou P-IPS (Professional In-Plane Switching) cu ajutorul căruia imaginea este strălucitoare, stabilă şi are culori uniforme la un unghi de vizionare foarte larg (178 grade pe orizontală şi pe verticală).

În limbaj profan, asta înseamnă că din orice unghi priveşti imaginea de pe ecran, o vezi la fel de bine, fără distorsiunile specifice altor monitoare (de aceea mi-am văzut imaginea atât de bine încă de la intrarea în cameră, deşi nu priveam perpendicular ecranul). Tatălui meu i-ar plăcea să lucreze pe aşa ceva, l-a pasionat dintotdeauna fotografia, dar şi tehnologia.

În plus acest panou P-IPS poate reproduce o gama largă de culori (gamut – în termeni tehnici), 98% din standardul Adobe RGB, iar monitorul vine cu fişă de calibrare din fabrică, se lăuda fotograful, lucrând în continuare la încadrarea pozelor.

Fotografiile mele erau diferite, unele portret, altele landscape (culcate). Ca un vrăjitor, în timp ce îmi explica, fotograful pivota ecranul (60 grade stânga sau dreapta), îl ridica (piciorul monitorului permite un reglaj de până la 10 cm), îl înclina faţă/spate, îl rotea din modul landscape în modul portret. M-a ameţit complet.

Monitorul avea o ramă gradată, iar fotograful verifica încadrarea imaginilor direct pe ecran, fără a printa ceva, prin tehnologia exclusivă QuickFit Virtual Scale, pe care a activat-o prin apăsarea unui buton. Monitorul afişa marginile unei pagini A4 sau letter, în picioare sau culcată sau ale diverselor formate de fotografii, iar el trăgea pe ecran poza şi vedeam cum va arăta fotografia tipărită.

Parcă era bebeluşul lui, atât de mândru îmi prezenta monitorul şi modul în care lucrează. Explicabil, dacă ţinem cont că fotografii pun mare preţ pe instrumente de calitate când vine vorba de imagine, doar e meseria lor.

Aproape m-a convins să îmi iau şi eu un monitor, dar nu ştiu dacă l-aş aprecia la adevărata lui valoare. M-am mulţumit cu explicaţiile lui şi cu albumul final. Unde sunt fotografiile? Aveţi răbdare, vin şi ele, curând…

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2011, etapa 25.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s