„Uneori, cand sunt fericita intr-adevar
Simt – sau poate numai mi se pare –
Cum – in varful fiecarui varf de par –
Imi creste cate o floare.
Si simt ca sunt grozav de frumoasa
Cu podoaba aceea imparateasca
Dar nu-ndraznesc sa misc fruntea prea tare
De teama sa nu se ofileasca,
Si nici sa ma uit intr-o oglinda
De teama sa nu se desprinda
Si, mai ales, e destul sa ma intristez numai un pic
Ca sa nu mai ramana din toata frumusetea nimic.

Eu cred ca puteti incerca si voi, binisor,
E usor:
Nu trebuie decat sa fiti
Foarte fericiti.”