Luni dis-de-dimineaţă. O nouă viaţă! Am deschis ochii de atâtea ori, în atâtea dimineţi ale sufletului. Zori de zi, început de săptămână, început de an.
În spiritualitatea orientală, se spune că Dumnezeu creează şi resoarbe lumea prin deschiderea şi închiderea ochilor. În cea occidentală, s-a afirmat că frumuseţea e în ochii privitorului.
Ce univers creăm fiecare dintre noi în această (şi în fiecare) dimineaţă, în acest nou început, cu prima privire pe care o dăruim lumii, şi apoi cu toate celelalte? Un univers îngust, de griji şi probleme, sau un univers vast, de conştienţă, de lumină, frumuseţe şi sacru?
“Trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec…” În fiecare clipire, în fiecare clipă, să lăsăm lumina să ne cânte în suflet, să lăsăm frumuseţea să ne respire, să ne amintim de Inima lumii care ne bate în piept !
Acum… şi acum… şi acum…
Armonie feminină 
„Eu nu mai sunt, e-un cantec tot ce sunt”. (Nicolae Labis) ….. Cum stii tu, cu un cuvant, sa deschizi o fereastra sufletului…..
Numai bine si ai grija de tine si de cei dragi, si de toata lumea asta , care nu mai are rabdare.
ApreciazăApreciază
„…si tremurul mainii care-l cauta”…Foarte frumos…Prima tinerete, prima iubire…
ApreciazăApreciază