Când inspirăm, să fim conştienţi că inspirăm

“A cunoaşte tot restul fără a-ţi cunoaşte Sinele esenţă individual, deci fără a cunoaşte Cunoscătorul însuşi, nu este oare o dovadă a ignoranţei?” (Ramana Maharishi)

Arta conştientizării sau aceea de a fi atent (de aducere aminte) este foarte laborioasă şi poate fi comparată cu învăţarea de către un nou-născut a mersului,  vorbitului, hrănirii. Chiar dacă mulţi  dintre noi avem impresia că ştim acestea, totuşi sunt extrem de puţini oameni care ştiu cu adevărat să “mănânce”. Deşi vedem pe stradă oameni în mişcare, totuşi foarte puţini sunt cei care “merg”.

Dacă pentru un bebeluş totul este mai simplu, pentru un om matur, acest proces este de multe ori mai dificil, mai anevoios, pentru că el are de învins obiceiuri, ticuri, mecanicisme şi o minte plină de prejudecăţi.

La fel cum un copil nu învaţă mai întâi tabla înmulţirii sau matematicile superioare, ci alfabetul şi operaţiile simple ca adunarea şi scăderea, la fel şi noi vom învăţa arta conştientizării treptat, urmărind să fim atenţi mai întâi în timpul activităţilor simple şi apoi să extindem aceasta pe întreaga perioadă a zilei.

Atunci când inspirăm să fim conştienţi că inspirăm

Această artă a conştientizării implică faptul ca atunci când inspirăm să fim conştienţi că inspirăm, atunci când vorbim să fim conştienţi că vorbim; indiferent de acţiunea pe care o desfăşurăm să ştim exact ce facem în fiecare moment, iar pentru aceasta autoobservarea este cheia fundamentală care deschide porţile cunoaşterii.

Este suficient să te observi pe tine, să fii permanent atent. Aceasta înseamnă că trebuie să încetezi să-i mai urmăreşti pe  ceilalţi, să nu-ţi mai risipeşti energia “privindu-i” pe alţii, ci să-ţi întorci întreaga atenţie către tine. Este nevoie de un singur pas care indică de fapt direcţia: a-ţi retrage atenţia de peste tot, din exterior şi a o lăsa să se odihnească în interior. Astfel este pusă în mişcare una dintre cele mai mari forţe pentru a ne transforma: autoobservarea.

Să începem deci să ne observăm pe noi înşine, să fim permanent atenţi. Primul pas către luciditate este acela de a fi atenţi la corpul nostru, de a fi treptat conştienţi de fiecare gest, de fiecare mişcare. Pentru început putem alege o parte a corpului nostru pe care să o observăm cât mai mult timp pe parcursul unei zile. Nu va trece mult până când vom “simţi” o separare de acea parte a corpului, ca şi cum am privi din exterior.

După ce am aprofundat această etapă, vom trece la observarea corpului nostru în mişcare, prilej cu care multe din obiceiurile şi ticurile noastre vor ieşi în evidenţă, oferindu-ne astfel ocazia de a ne înlătura orice acţiune mecanică. Atât timp cât suntem guvernaţi de un anumit obicei nu putem să îl observăm. Pentru a-l vedea trebuie să ne detaşăm de el, fie doar şi pentru un moment.

Pentru aceasta este necesar să înţelegem că modul nostru de a merge, de exemplu, este alcătuit dintr-un anumit număr de mişcări mecanice, din paşi de o anumită lungime, într-o anumită cadenţă, că braţele se balansează, etc., iar pentru a fi capabili să ne observăm trebuie să producem chiar şi pentru puţin timp anumite schimbări: de exemplu să mergem mai repede sau mai încet, să lungim mai mult sau mai puţin pasul. Dacă vrem să ne observăm în timp ce scriem, vom remarca modul în care ţinem stiloul şi vom urmări să îl ţinem altfel. Astfel observaţia noastră va fi posibilă.

Pentru ca un om să se poată observa, trebuie să nu meargă în modul său obişnuit, să rămână în picioare atunci când de obicei se aşeza, să se aşeze atunci când avea obiceiul de a rămâne în picioare, să realizeze cu mâna stângă mişcările pe care avea obiceiul de a le realiza cu mâna dreaptă. Toate acestea îi vor permite să se observe şi să înlăture mecanicismele.

Autoobservarea trebuie să se realizeze ca şi cum nu ne-am fi observat niciodată, ca şi cum ne-am privi plini de încântare şi mirare pentru prima dată în viaţă acest corp care, iată, mănâncă, aleargă, gesticulează…, dar fără a ne identifica cu cel care mănâncă, aleargă, gesticulează.

Mişcările noastre au o semnificaţie magică

Vom deveni astfel din ce în ce mai conştienţi, iar mişcările, gesturile noastre vor începe să aibă treptat o încărcătură cu totul specială, o semnificaţie magică, asemenea unei frunze care abandonându-se vântului, continuă în acelaşi timp un dans plin de frumuseţe şi armonie.

Acelaşi lucru trebuie făcut şi în ceea ce priveşte mintea. Vom urmări orice gând care trece pe ecranul minţii noastre, rămânând martori fără a interveni, fără a ne identifica, fără a evalua ceea ce este bun şi ce este rău, ci doar a observa.
După Sri Aurobindo, “puterea de a gândi este un dar remarcabil”, dar tot el adaugă “puterea de a nu gândi este un dar cu mult mai mare”.

Abordând o postură de meditaţie în care să fim cât mai relaxaţi, fără a resimţi nici cel mai mic disconfort în vreo zonă a corpului, vom ţine ochii închişi, urmărind… să observăm. O mulţime de gânduri, dorinţe, judecăţi, experienţe, bucurii, imagini vor izbucni, uneori cu o forţă pe care nu am conştientizat-o până acum, căci mentalul agitat reacţionează uneori foarte violent la tăcerea deplină care îi este impusă.

Dacă agitaţia mentală şi emoţională care apare devine deranjantă, putem să trecem gradat la observarea cât mai neutră a respiraţiei, conştientizându-i ritmul firesc fără să urmărim să-l schimbăm. Atunci vom fi atenţi doar la alternanţa inspiraţiei şi expiraţiei, fără nici un fel de verbalizări lăuntrice sau aprecieri mentale de orice fel. Această stare de observare nu implică nici un fel de efort de concentrare sau focalizare. Vom ajunge treptat să observăm ca nişte martori lucizi şi detaşaţi tot ceea ce se petrece în mintea noastră.

Vom urmări fără încetare, într-o linişte interioară cât mai deplină toate fluctuaţiile şi schimbările neîncetate ale gândurilor şi emoţiilor noastre, fără să facem interior nici o apreciere sau modificare a lor. Trebuie să le observăm detaşaţi, considerându-le permanent ca şi cum nu ne-ar aparţine deloc şi totdeauna să le lăsăm să plece aşa cum vin fără a căuta deloc să le transformăm.

Rezultatul unei asemenea experienţe este o încântare atât de mare, o beatitudine atât de copleşitoare, încât răsplata vine de la sine. Chiar şi o singură clipă de perfectă conştientizare este mai preţioasă decât toate comorile din lume, căci în acel moment eşti viu şi trăieşti intens bucuria de a fi.

YOGANANDA: “O regulă de aur pe care trebuie să o urmezi întreaga viaţă este să păstrezi starea de martor în tot ceea ce faci.”

GURDJIEFF: “Autoobservarea îl conduce pe om la a recunoaşte necesitatea transformării sale. Şi practicând-o, el îşi dă seama că această observare a propriei fiinţa aduce ea însăşi anumite schimbări în procesele sale interioare. El începe să înţeleagă că este un mijloc de transformare, un eveniment de trezire”.

KRISHNAMURTI: “Mintea poate să funcţioneze într-o dimensiune în care nu există nici un conflict, nici un sentiment de separaţie între “eu” şi “celălalt”. Această stare a minţii nu poate fi înţeleasă decât de noi înşine şi numai dacă o vom observa fără a încerca vreodată să o modelăm, să luăm atitudine, să ne împotrivim, fără a încerca vreodată să consimţim, să justificăm, să condamnăm, să judecăm – adică numai dacă vom observa fără nici un fel de alegere. Şi prin această luciditate fără alegere vom putea cunoaşte ce înseamnă această dimensiune în care nu există nici conflict, nici timp.”

Reclame

2 comentarii la „Când inspirăm, să fim conştienţi că inspirăm

  1. Sunt doar in etapa in care multumesc Pamantului si Cerului ca pot sa ma misc, sa vorbesc, sa fac un lucru bine si cateodata chiar frumos.Dar ai dreptate, esti scutit de multe suparari daca pastrezi o stare de detasare.
    Imi vorbeste cineva mai rastit. Poate fi din cauza mea, sau omul are un necaz personal pe care nu-l poate exprima.Biruieste „gandul de dupa gand”, si viata e mai linistita, si oamenii mai intelepti.

    Apreciază

  2. Mi-am amintit sa inspir… si in acest moment era exact ceea ce aveam nevoie. Multumesc! Urmaresc comentariile zilnice de aici, si in acest fel redescoper…

    Sa aveti o seara frumoasa! xx

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s