Cum ne ajută recunoaşterea arhetipului propriu?

„Când informaţii aparent disparate se corelează şi încep să reveleze identitatea întregului, intrăm în lumea arhetipurilor. Pentru a înţelege ce este un arhetip, iată un exemplu simplu: în copilărie, ne-am jucat cu desene care cuprindeau puncte şi cifre. Unind punctele în ordinea numerelor descopeream o floare, un animal, o casă, etc. Dacă, unind punctele, vedem o pisică, o recunoaştem pentru că am mai văzut până acum pisici. Poate să fie o pisică slabă sau un tigru, una fără coadă sau o pisică neagră, însă toate intră în aceeaşi categorie arhetipală a pisicii.

Arhetipul este un ansamblu de imagini şi experienţe care sunt adunate în jurul unei teme comune, asemănătoare cu câmpurile morfogenetice care dau formă înţelegerii noastre. La fel ca atractorii stranii din teoria haosului, ele nu pot fi văzute direct, dar sunt evidente în evenimentele vieţii noastre.

O femeie care manifestă mereu auto-sacrificiul poate fi influenţată de aspectele pozitive, luminoase, ale arhetipului Mamei. O altă femeie, care trăieşte în frica de a nu fi “devorată” de celelalte femei poate suferi influenţa aspectului netrezit al aceluiaşi arhetip al Mamei.

A recunoaşte o energie arhetipală înseamnă a-i recunoaşte tiparul şi semnificaţia, iar apoi a ne ghida în consecinţă. A recunoaşte tiparul individualizării aşa cum apare în viaţa noastră ne permite să vedem unde suntem, încotro ne îndreptăm şi ce trebuie să facem pentru a ajunge acolo. Astfel, înţelegerea direcţionează acţiunea.

La acest nivel trecem spre identitatea noastră arhetipală. Aceasta este atinsă prin recunoaşterea imaginilor şi simbolurilor care apar în viaţa noastră prin vise, imaginaţie, artă, relaţii sau situaţii. Recunoaşterea semnificaţiei arhetipale a acestor simboluri ne aduce într-un cadru spiritual mai vast. Dobândim o înţelegere mai amplă şi o recunoaştere mai profundă a cine suntem şi care este menirea noastră. Aceasta este acţiunea esenţială în dezvoltarea identităţii noastre arhetipale.

Deoarece arhetipurile sunt cuprinse într-un domeniu mai vast, ele transportă o anumită energie. Când le întâlnim, putem simţi o puternică încărcătură energetică, care îmbibă totul din jurul nostru cu o profundă semnificaţie. Ele au de asemenea un scop care guvernează micile detalii interioare. Dacă vedem în noi arhetipul Mamei sau al Amazoanei, dobândim, prin recunoaştere, un set inerent de “instrucţiuni” şi o energie specifică. Deşi unele dintre aceste „instrucţiuni” ne orientează spre mai multă informaţie, de fapt arhetipul însuşi ne dirijează.

O femeie însărcinată, ştiind că va deveni mamă, citeşte cărţi despre creşterea copiilor sau urmează cursuri despre naştere. De asemenea, are interior răspunsuri instinctuale despre a fi mamă care apar de la sine când ea naşte. 

Un vindecător se antrenează în domeniul său, găseşte alţi oameni cu aceleaşi preocupări şi îi caută pe cei care au nevoie de ajutor. Dar vindecătorul are deja un simţ interior al sănătăţii şi al bolii şi o atracţie către artă care pot fi recunoscute de-a lungul vieţii sale.

Un artist vizual vede lumea în termeni de culoare şi umbră, formă şi compoziţie, folosindu-şi identitatea creatoare să creeze lucrări arhetipale prin arta lui.

“Instrucţiunile” incluse într-o energie arhetipală nu dau doar înţeles, ci şi direcţie.

Identitatea arhetipală pe care o dobândim la acest nivel devine un mod de percepţie, bun sau nu. Vindecătorul şi artistul caută detalii diferite în aceeaşi situaţie. Ne putem întreba în acest caz dacă arhetipul nu este oare o altă iluzie sau o distorsionare a capacităţii noastre de a vedea cu adevărat? Ar putea fi, însă prin recunoaşterea arhetipului devine posibilă de asemenea şi recunoaşterea filtrului mental şi astfel ne putem corecta corespunzător percepţiile.

Când o femeie recunoaşte că este supraidentificată cu aspectele luminoase, trezite ale arhetipului Mamei, poate vedea negarea propriei sale umbre (aspect netrezit), poate recunoaşte “programul interior” care îi spune că trebuie să fie tot timpul prezentă la orice solicitare. Poate numi acest fapt, are o modalitate de a-l percepe, mijloace pentru a-l înţelege. Îi poate urmări semnificaţia în trecut prin mama ei, bunica ei sau celelalte femei din familie. Prin recunoaşterea influenţelor arhetipale, este liberă să îşi creeze un nou comportament. Fără recunoaştere, nu este nici măcar conştientă că face alegeri, comportamentul ei obişnuit pare a fi singura opţiune.

Cunoaşterea influenţelor arhetipale ne ajută să ne clarificăm modul nostru de percepţie. Ne face clar scopul în viaţă şi atrage aspectele de care avem nevoie pentru a ne îndeplini acel scop.  De asemenea, ne protejează de la a fi conduse inconştient de acel arhetip şi face energia sa disponibilă pentru evoluţia noastră. Arhetipul devine astfel un aliat, şi nu un dictator invizibil.

Nivelul arhetipal este atât imanent, cât şi transcendent.

Este imanent când îl experimentăm ca ceva interior pe care îl aducem în exterior. Chiar dacă nu recunoaştem un arhetip, el este totuşi o forţa puternică în comportamentul nostru. Aducerea arhetipului în conştiinţă ne ajută să îi îmbrăţişăm energia, să o acceptăm în mod conştient.

O soţie care rezonează inconştient cu arhetipul Amantei va avea multe aventuri extraconjugale. Un artist nu se va simţi bine într-un serviciu stabil, organizat. O femeie fără copii, dar având arhetipul Mamei, va avea mereu grijă de ceilalţi în detrimentul propriei persoane.

Arhetipul este transcendent prin faptul că rezonează cu o meta-structură mai vastă, asemănătoare modului în care corpurile noastre sunt incluse în lumea fizică. Un arhetip are multe moduri de manifestare, însă în spatele acestora se află un concept comun.

Recunoașterea Arhetipului

Nu sunt singurul vindecător din istoria umanităţii, căci tradiţia vindecării merge până la începuturile omenirii. Nu sunt primul bărbat care devine tată. Imaginea Tatălui, pe care o am de la propriul tată şi de la toţi taţii pe care i-am văzut la prietenii mei, în filme şi literatură, ne aduce informaţia despre ce înseamnă să fii tată.

Arhetipul Mamei există pretutindeni în jurul nostru, de la zeiţele antice până la femeile care compară detergenţii în reclamele de la televizor.

Arhetipul este transcendent pentru că este mai mare decât suntem noi. Este imanent pentru că este un element din ceea ce suntem, doar un element, căci noi putem îngloba mai multe arhetipuri simultan: Artist şi Tată, Magician şi Amant, Mamă şi Copil. Arhetipurile se pot lupta în interiorul nostru: copilul se poate lupta cu responsabilităţile de a fi părinte, aşa cum Amantul care doreşte comuniunea se luptă cu Ermitul care vrea să fie singur.

În aceste contradicţii aparente, este important să descoperim o modalitate de a onora fiecare dintre energiile arhetipale care strigă după recunoaștere. Respingerea lor doar le trimite în tărâmul umbrit unde energizăm astfel latura negativă a arhetipului. Atunci, mama bună devine mama rea, mânioasă şi plină de resentimente faţă de copiii ei dacă ea nu are libertatea de care are nevoie. Amantul devine distant şi capricios dacă nu beneficiază de timpul în singurătate de care are nevoie.

Energiile arhetipale se găsesc în inima tuturor religiilor şi mitologiilor. Având o energie puternică, ce rezonează profund în psihicul nostru, acceptarea și conștientizarea arhetipului dominant propriu este o experienţă spirituală.”

(idei traduse din cartea „Western body, Eastern mind” de Judith Anodea)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s