Înapoi în prezent – Acum este eternitatea

Ne amintim momente în care am trăit un deosebit sentiment de libertate, declanşat fie de o privelişte extraordinar de frumoasă, de o întâlnire emoţionantă, de naşterea unui copil sau de un gest de tandreţe. În acele clipe ne simţim “scoşi” din noi înşine şi vedem lucrurile fără prejudecăţile şi dogmele care ne blochează cel mai adesea mintea. Atunci, “ferestrele percepţiei sunt curate şi vedem lucrurile aşa cum sunt – adică infinite”, afirmă vizionarul poet William Blake. Ne simţim mult mai treji, trăind mult mai mult în prezent, nemaifiind pierduţi în gânduri şi preocupări inutile. Apare sentimentul de veneraţie şi minunare şi simţim o legătură profundă cu noi înşine, cu ceilalţi, cu Natura, şi chiar cu întreaga creaţie. Simţim în acele momente ce înseamnă să fim cu adevărat vii.

Aceste momente de libertate sunt atât de diferite de starea noastră obişnuită de veghe, încât pare că există un prag, o delimitare mentală. De o parte a acestui prag suntem prinşi de propria minte: de gândurile, neliniştile, judecăţile şi fricile noastre. Putem recunoaşte uneori că aceste stări nu ne sunt absolut deloc necesare şi că ele ne îndepărtează de trăirea în clipa prezentă, dar asemenea înţelegeri sunt prea rare pentru a ne putea elibera mintea din capcana propriilor condiţionări. Atât de profunde sunt ataşamentele noastre faţă de ceea ce credem că ar trebui să fim sau să facem, încât ni se pare că nu există nimic altceva decât această realitate. În majoritatea timpului, uităm complet că există şi un alt mod, spiritual, de a trăi.

Dar atunci când, dintr-un motiv sau altul, ne găsim de cealaltă parte a pragului, totul ne apare a fi extrem de simplu. Ne este clar atunci că nu trebuie să facem nici un efort special pentru a fi plini de fericire şi de pace. Ştim atunci cu adevărat că, în esenţa fiinţei noastre, am fost şi suntem întotdeauna fericiţi. Ştim că nimic nu poate alunga acea pace din sufletul nostru pentru că ea este o calitate intrinsecă a vieţii, şi nu o stare care poate fi creată sau distrusă.

În această stare specială de conştiinţă, înţelegem adevăratul sens al detaşării. Aceasta nu este, aşa cum se consideră deseori în mod greşit, o îndepărtare de viaţă, o lipsă de preocupare, o lipsă de responsabilitate sau o lipsă de simţire. Pur şi simplu nu mai suntem ataşaţi de lucruri sau de evenimente care au o anumită desfăşurare, şi trecem dincolo de convingerea că starea noastră de fericire este influenţată de condiţiile exterioare. Mahatma Gandhi spunea foarte clar: “Detaşarea nu înseamnă apatie sau indiferenţă. Este o condiţie preliminară pentru o acţiune efi­cientă. Deseori, ceea ce noi credem că este bine pentru ceilalţi este influenţat de ata­şa­men­tul nostru faţă de pro­priile opinii: vrem ca ceilalţi să fie fericiţi în modul în care noi credem că ei ar trebui să fie fericiţi. Numai atunci când nu dorim nimic pentru noi înşine vom fi capabili să observăm clar necesităţile celor­lalţi şi să înţelegem cum să îi ajutăm.”

Textele spirituale autentice afirmă acelaşi lucru. De exemplu, în Bhagavad Gita (tratat spiritual indian fundamental) se afirmă că suferinţele şi rătăcirile noastre apar datorită conflictelor determinate de at­aşamentul faţă de fructele acţiunilor noas­tre. Intenţiile noastre sunt impregnate de dorinţe interioare neîmplinite, care ne con­duc la implicarea personală pentru a de­termina o anumită desfăşurare a eve­ni­men­telor. Pe de altă parte, înţeleptul este liber de asemenea preocupări. El nu se plânge de greutăţile vieţii şi nici nu se bucură de fericiri efemere, ci îşi păstrează un echilibru interior faţă de pierderile sau câştigurile lumeşti.

Toate marile tradiţii spirituale ale acestei planete urmăresc să ne arate această tainică Realitate. Ele o pot descrie în termeni diferiţi, o pot prezenta în diferite doctrine, pot folosi diferite metafore şi se pot apropia de ea prin practici diferite, dar toate au acelaşi scop: de a ne trece dincolo de dorinţele egoiste, de a ne elibera de ata­şa­mentele faţă de condiţionările materiale şi de prejudecăţile noastre despre cum ar trebui să fie sau să nu fie lucrurile. Scopul lor este acela de a ne ridica deasupra su­fe­rinţei, de a ne deschide mintea şi sufletul faţă de o înţelepciune superioară şi de a ne reuni cu esenţa Vieţii. Aceste învăţături nu depind de epocă sau de cultură, deşi aces­tea le pot influenţa forma şi expresia, ci sunt determinate de natura esenţială a fiinţei noastre, care este aceeaşi acum, ca şi în urmă cu mii de ani.

Există şi un alt punct de vedere din care poate fi considerată această înţelepciune eternă, şi anume transcenderea timpului. Aceasta ne eliberează de constrângerile tre­cutului şi ale viitorului, şi ne aduce îna­poi în pacea momentului prezent. Misticul creştin din secolul al XIII-lea, Meister Eckart descrie cum în aceste momente de profundă linişte interioară “există numai momentul prezent… un Acum etern şi fără sfârşit… nu mai există nici ieri, nici mâine, ci numai Acum, aşa cum a fost şi în urmă cu o mie de ani, aşa cum  va fi peste o mie de ani…”

Şase sute de ani mai târziu, Richard Jefferies scria: “Acum este eternitatea, mă aflu în centrul ei. Este în jurul meu la răsăritul soarelui, eu sunt în ea la fel ca fluturele care zboară în aerul plin de lumină. Nimic nu se va mai petrece, totul este acum. Acum este eternitatea; acum este viaţa nemuritoare.”

Într-un anume sens, cu toţii suntem în pre­zent. Trecutul ni-l cunoaştem din ami­n­tiri, dar aceste amintiri sunt trăite în pre­zent, aşa cum şi viitorul ni-l imaginăm în prezent. Orice am face sau am gândi se petrece acum. Chiar şi atunci când suntem total ab­sor­biţi în gânduri despre trecut sau viitor, gân­du­ri­le apar tot “acum”. Atunci când spunem că nu suntem în prezent, de fapt obiectul atenţiei noastre nu este în mo­men­tul prezent. Privim înapoi spre trecut sau înainte în viitor. A ne în­toar­ce în momentul pre­zent înseamnă a ne în­toar­ce atenţia către ceea ce se petrece aici şi acum. O minte care este atentă la momentul prezent este o minte liberă de monologul in­te­rior despre ce s-a petrecut sau nu, sau despre ce ar putea sau nu să se petreacă.

O minte care trăieşte în momentul pre­zent este liberă să experimenteze “ce este”.  Aceasta nu înseamnă să nu ne mai amintim nimic din trecut sau să nu ne preocupe viitorul. Înseamnă că putem învăţa din trecut, şi că există nenumărate căi de a ne influenţa viitorul şi de a ne îmbunătăţi atât propria viaţă, cât şi pe a celorlalţi. Diferenţa este aceea că, după ce este trezită din starea de adormire, mintea nu mai este pierdută în analize inutile despre lucrurile care s-au petrecut şi nici nu mai este prinsă de neliniştile faţă de viitor. În loc de acestea, ne putem focaliza mult mai bine asupra acţiunii din acest moment.

O minte liberă de preocupări şi de griji este o minte plină de pace. Aici, în momentul prezent, noi putem găsi ceea ce am căutat de-a lungul timpului. Nu este “undeva afară”, în anumite circumstanţe, ci chiar aici, în noi înşine, în inima fiinţei noastre. Tot ceea ce e necesar este să îndepărtăm şabloanele minţii şi să înţelegem că fericirea profundă şi pacea interioară sunt, aşa cum au fost dintotdeauna şi întotdeauna vor fi, chiar aici şi acum.

Poetul indian Rabindranath Tagore privea răsăritul soarelui pe o stradă din Calcutta când “Brusc, într-o clipă, un văl părea că s-a ridicat de pe ochii mei… Norul dens de mâhnire care îmi copleşea inima a fost străpuns din nou şi din nou de Lumina Lumii. Nu exista nici un lucru şi nici o fiinţă pe care să nu o iubesc în acel moment.” Iar Warner Allen, în cartea sa “Clipa în afara timpului”, descrie un moment de iluminare care a apărut în timpul audiţiei Simfoniei a 7-a a lui Beethoven. Ca şi alţii, nici el nu a găsit cuvintele potrivite pentru a descrie acea experienţă: “Pot să redau o descriere palidă a acelei stări excepţionale doar printr-un amestec de afirmaţii incoerente: mi s-a petrecut ceva – sunt copleşit – Acesta este oare Dumnezeu? – dar este prea simplu – am ştiut dintotdeauna! – este ca şi cum mi-aş aminti un vechi secret uitat de mult – mă simt ca şi cum am ajuns acasă – nu mai sunt “eu”, nu mai sunt “eu care gândesc” – nu există moarte – această pace transcende orice înţelegere.”

Nenumărate exemple de asemenea momente excepţionale pot fi întâlnite în poezii, autobiografii şi lucrări spirituale din întreaga lume. Astfel, istoricul Kenneth Clark povesteşte: “S-a petrecut în biserica din San Lorenzo, dar nu părea să aibă vreo legătură cu frumuseţea şi armonia arhitecturii acesteia. Pot doar să spun că, timp de câteva minute, întreaga mea fiinţă a fost inundată de un fel de fericire paradisiacă, cu mult mai intensă decât orice altă stare de fericire pe care o cunoscusem până în acel moment… pot spune doar că atunci am simţit “mâna lui Dumnezeu”. Sunt absolut sigur de ea şi, deşi amintirea acelui moment s-a mai estompat, m-a ajutat să înţeleg fericirea sfinţilor.”

(articol apărut sub semnătura mea în Revista Misterelor, 1999)

Reclame

2 comentarii la „Înapoi în prezent – Acum este eternitatea

  1. e atat de greu sa te desprinzi de dorinte ;
    dorintele sunt ca si rutina ,imi dau sentimentul stabilitatii ;
    rational gandesc ca nu este asa ,dar emotional simt sentimentul stabilitatii.
    pot sa pun semnul egal intre dorinta si … speranta ..?

    Apreciază

  2. Am reusit la un moment dat sa trec peste barierele grijilor si am trait prezentul , nu pot sa descriu ce fericire , pace era in sufletul meu…Ma intreb , e posibil sa traim mereu asa ? Dupa ceva timp au inceput grijile , stresul…crezi ca noi putem sa facem alegerea aceasta..de a trai in prezent sau in iluzia trecutului , viitorului….?O sa ma incred In Dumnezeu cu asta si o sa iti detaliez ce va urma.Iti multmesc pentru articolul acesta , mi-a dat de gandit…O zi binecuvantata!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s