Rusaliile și semnificația luminii dumnezeiești

„Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreunã în acelaşi loc. Şi din cer, fãrã de veste, s-a fãcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toatã casa unde şedeau ei. Şi li s-au arãtat, împãrţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început sã vorbeascã în alte limbi, precum le dãdea lor Duhul a grãi.

Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bãrbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, cãci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iatã, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? Şi cum auzim noi fiecare limba noastrã, în care ne-am nãscut? Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în pãrţile Libiei cea de lângã Cirene, şi romani în treacãt, iudei şi prozeliţi, Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul cãtre altul: Ce va sã fie aceasta? Iar alţii batjocorindu-i, ziceau cã sunt plini de must.

Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bãrbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta sã vã fie cunoscutã şi luaţi în urechi cuvintele mele; Cã aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouã, cãci este al treilea ceas din zi; Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: „Iar în zilele din urmã, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bãtrânii voştri vise vor visa. Încã şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pãmânt semne: sânge, foc şi fumegare de fum. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strãlucitã. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”.

 

Semnificatia luminii dumnezeiesti la Sfantul Simeon Noul Teolog

Lumina – cunoastere si iubire

Pentru Sfantul Simeon Noul Teolog, lumina dumnezeiasca este pecetea suprema si indiciu sigur al comuniunii integrale cu Dumnezeu care este Lumina.  (…) Atunci cand viata e rugaciune permanenta si vibreaza de sensibilitatea cea mai fina a relatiei in iubire cu Dumnezeu si cu semenii, asa cum este cazul la Sfantul Simeon, se cunosc tainele imparatiei si lumina Duhului Sfant inunda viata aducand bucuria nuntii celei de taina din camara mintii si a sufletului. Viata devine o permanenta depasire de sine, o iesire din sine in atitudine epicletica si o ofranda lui Dumnezeu care ii reda demnitatea sa autentica.

In acest sens se intelege si invocatia Sfantului Simeon catre Lumina-Dumnezeu pentru salasluirea in intimitatea si adancul de taina al fiintei sale in care regasim in acelasi timp si diferite determinari conceptuale ale luminii necreate. „Vino Lumina adevarata, / vino viata vesnica, / vino taina ascunsa, / vino comoara fara nume, / vino lucrare negraita, Vino fiinta neinteleasa / Vino fericire nesfarsita, vino lumina nespusa, Vino Cel nevazut si neatins si neajuns… / Vino nume preaslavit si cantat, cu totul necunoscut, noua, care marturiseste ce este / Sau cat poti fi cunoscut sau in ce fel esti”. (…)

In multe randuri Sfantul Simeon descrie, ca oarecand Sfantul Apostol Pavel, insusi faptul si starea sa in timpul vederii luminii dumnezeiesti : „O lumina mare stralucea imaterial peste mine, mi-a cuprins in intregime mintea si sufletul astfel ca am fost izbit de uimire la neasteptata minune si am fost in extaz. Mai mult, am uitat locul unde stateam, cine eram si unde si puteam numai sa strig „Doamne miluieste-ma”… Daca am fost in trup sau in afara de trup (II Cor. 12, 2-3) am conversat cu Lumina aceasta. Lumina insasi cunoaste aceasta; ea a risipit orice intuneric din sufleul meu si a indepartat orice grija pamanteasca. A izgonit de la mine toata densitatea materiala si greutatea trupeasca care-mi faceau membrele mele inerte si paralizate…  Asa a dat putere si a intarit madularele si muschii mei care erau slabiti de grea oboseala incat mi se parea ca si cum ma dezbracam de haina stricaciunii. Pe langa aceasta era turnata in sufletul meu, intr-un mod de nespus, o mare bucurie duhovniceasca si intelegere si dulceata depasind orice simt al obiectelor vizibile impreuna cu o libertate si o uitare de (toate lucrurile acestei vieti… Toate intelegerile mintii si ale sufletului meu erau in intregime concentrate asupra bucuriei inefabile a acelei Lumini”. Aceasta lumina este caracterizata de Sfantul Simeon si ca o „caldura divina, o stralucire usoara, un suflu divin, un foc aprins in inima care producea suvoaie de lacrimi, o raza prin minte, o flacara pe cap, a fi ca in cer, lumina fara forma”. (…)

Lumina inseamna cunoastere a lui Dumnezeu, dar si iubire, comuniune in unitatea unirii cu Dumnezeu, relatie cu Dumnezeu. Lumina este in acelasi timp simtire tainica a relatiei cu Dumnezeu si comunicare a dragostei in mod reciproc si ea se dobandeste prin legatura dragostei in „chip simtit, vazut si cunoscut”. Angajand asadar intreaga fiinta a omului, inima si mintea in unicitatea si unitatea indestructibila a persoanei, al carei centru este „inima inteligenta” toata gandirea devenind doritoare si toata dorinta ganditoare. (…)

Iubirea este taina suprema a vietii omenesti. in ea se implineste fiinta umana ca deschidere si jertfire fata de Dumnezeu – iubire absoluta si lumina existand prin Sine – Care se descopere omului spre a-i impartasi viata divina intru cunoastere, contemplare si vedere in lumina Sa.

Cunoasterea este unire pentru ca este iubire care transfigureaza si care vine de la izvorul luminii, Dumnezeu insusi. Cunoscandu-L pe El, adica unindu-ne cu El in iubire ne impartasim, de cele ce sunt ale Lui. „Tot ceea ce vine de la Dumnezeu este lumina si ne este impartit ca venit de la lumina ; Lumina este viata, lumina nemurirea, lumina izvorul vietii, lumina apa vie, iubirea, pacea, adevarul, usa imparatiei cerurilor, lumina imparatia cerurilor insasi lumina camera de nunta…, paradisul, bucuria raiului, pamantul celor blanzi, lumina haina sfintilor (…).

Lumina este iubire, cunoastere, unire tainica cu Dumnezeu, care transfigureaza pe credincios si intreaga sa viata. „Aceasta lumina sau iluminare poate fi definita drept caracterul vizibil al Dumnezeirii, al energiilor sau harului in care poate fi cunoscut Dumnezeu. Ea nu este de ordin intelectual, cum este uneori iluminarea intelectului luata in sens alegoric si abstract. Ea nu este, cu atat mai mult, nici o realitate de ordin sensibil. Totusi aceasta lumina umple in acelasi timp mintea si simturile, revelandu-se omului in intregime si nu numai uneia dintre facultatile sale. Lumina divina fiind un dat al experientei mistice, depaseste in acelasi timp simturile si mintea. Ea este imateriala si nu are in ea nimic sensibil”.

Extras din studiul „Cunoasterea lui Dumnezeu dupa Sfantul Simeon Noul Teolog” (www.crestinortodox.ro)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s