Poate că nu te consideri poetă sau nu crezi că ai putea scrie ceva cu rimă sau interesant pentru alţii. Sau, dimpotrivă, ai un jurnal secret în care îți notezi versuri inspirate. E nevoie de rafinament, sensibilitate, inspirație, calități specific feminine. Uneori, într-un grup, e mai uşor. E un mod de cunoaştere şi auto-cunoaştere.
Unul din jocurile de creativitate apreciate la seminarile Armonie Feminină este următorul: fiecare participantă are o foaie de hârtie şi ceva de scris. Jocul începe cu scrierea pe fiecare foaie a primului vers dintr-o poezie (și a titlului, eventual). Apoi, fiecare transmite foaia celei din dreapta, iar aceasta continuă poezia scriind al doilea vers. Apoi, se transmite foaia cu cele două versuri mai departe, până când fiecare foaie de hârtie se întoarce la cea care a scris primul vers. Apoi se citeşte. În grup, cu voce tare. În funcţie de atmosfera generală, pot apărea creaţii de grup mai mult sau mai puțin deosebite. Cu cât cele care participă la joc sunt mai apropiate, se cunosc mai bine sau au chiar înzestrări artistice, cu atât rezultatele sunt mai frumoase.Uneori se râde cu lacrimi la citirea finală, alteori e ceva mai serios, mai filozofic sau meditativ.
Iată câteva exemple de la seminariile Armonie Feminină:
„În mijlocul tainei şi al naturii
mă regăsesc în adâncurile fiinţei.
Doar aici mă pot regăsi, din nou, eu însămi,
Doar aici îmi simt acea vibraţie a eu-lui meu
Respir verde, misterul mă respiră,
Mă adâncesc în văzduh pe aripi de şoim purtată
Şi-n susur de ape mă las să curg.”
„Iubesc Soarele în roua dimineţii
Şi în magicul lui apus
pentru ca, în ziua următoare,
să îmi retrăiesc iubirea
să îmi amintesc Fericirea
din ochii iubitului, când i-am dăruit soarele sărutului
şi când el, iubitul, a devenit Soarele meu.”
„Oglinda îmi răsfrânge chipul visător
Sunt eu oare în oglindă sau poate visez?
E fata cu ochi negri şi părul bălai
e o realitate magică, parcă-i vis!
Şi totuşi inima bate puternic
pentru că visez cu ochii deschişi iar
visul e mai mult decât un vis
e viaţa pe care mi-o doresc
viaţa pe care aş putea să o am.”
„Se mişcă duios Iubirea în sus şi în jos
Ş zboară cu fluturii albi, luminoşi
spre zarea cu nori spumoşi
şi se dăruie infinitului.
Se mişcă duios Iubirea în lung şi în lat
înoată cu un delfin colorat
spre orizontul învolburat de liniştea amurgului
înalt avântat.”
„Cine am fost…
Şi cine sunt…
O lumină pe pământ
O fiinţă jucăuşă sub soare
O stea albă, strălucitoare,
O creaţie a lui Dumnezeu
O femeie iubitoare, puterncă, încrezătoare,
O stea desprinsă din bolta cerească.”
„Vine o vreme când îmi amintesc cu dor
Clipele trăite cu drag
le readuc la viață – de fapt nu au murit-
Ele trăiesc etern prin mine și în mine
ele trăiesc etern prin tine și în tine
ele trăiesc etern în memoria universului nostru
impregnate acolo pentru totdeauna.”
„Mi-ar plăcea astăzi să trăiesc, ca într-o altă lume
O lume veche, îndepărtată și suavă
Care să rezoneze atât de dulce cu sufletul meu
Încât o cireașă de mai să pară acră,
să mă risipesc în dulceața ei mângâietoare
și să o răspândesc prin toți porii mei cu dor
în lumea de azi, de ieri și din vitor
și toți și toată lumea prin mare sărbătoare.”
Atunci, sa scriem poezia in grup…felicitari pentru propunere…accept si incep.
Dupa ce am citit ce ai postat in acest mesaj, primul vers inspirat de acest Joc este:
„Ochii din Inima mea deschid lumi…”
…va invit sa continuati…sa ne jucam impreuna:)))
ApreciazăApreciază
Lumi in care mi-e frica sa intru, sa nu ranesc nici cu gandul.
Dar astept un semn, care sa-mi spuna ca as putea fi primita…
ApreciazăApreciază
“Ochii din Inima mea deschid lumi…
Lumi in care mi-e frica sa intru, sa nu ranesc nici cu gandul.
Dar astept un semn, care sa-mi spuna ca as putea fi primita…
Lumi cristaline, de tăcere, de cântec, de lumină…”
ApreciazăApreciază
Ochii din Inima mea deschid lumi…
Lumi în care mi-e frică să intru, să nu rănesc nici cu gându’.
Dar aştept un semn, care să-mi spună că as putea fi primită…
„Lumi cristaline, de tăcere, de cântec, de lumină
Sunt dincolo de pragul fricii, în Iubirea deplină”
Imi şopti Îngerul păzitor, care m-a însoţit răbdător
Timp de mulţi eoni în această aşteptare a mea…
ApreciazăApreciază
Ochii din Inima mea deschid lumi…
Lumi în care mi-e frică să intru, să nu rănesc nici cu gându’.
Dar aştept un semn, care să-mi spună că as putea fi primită…
„Lumi cristaline, de tăcere, de cântec, de lumină
Sunt dincolo de pragul fricii, în Iubirea deplină”
Imi şopti Îngerul păzitor, care m-a însoţit răbdător
Timp de mulţi eoni în această aşteptare a mea…
Cand mi se spune ca sunt o nimeni,
Iau in palma stanga o piatra, strang pumnul,
Si devin piatra, lemn, frunza , sub aripa de inger.
„Eu nu mai sunt, e-un cantec tot ce sunt.”( Nicolae Labis )
ApreciazăApreciază
Contabilitate
(Marin Sorescu)
“Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali,
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos –
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).”
Vine o vreme cand ceri iertare ca ai iubit si ai cerut,
Nu ai iubit si nu ai dat..
Numai bine tuturor colegilor intru poezie,de aici sau de aiurea…Numai bine.
ApreciazăApreciază
Ziua de 30 iunie;ultimul minut al zilei va avea 61 de secunde, pentru corectarea unei diferente de timp.
Celei de-a 61-una secunde
……”Din cati avura norocul sa te-aiba asa,
Cati au murit,si cati regreta de-a nu te fi putut uita”.( Minulescu,Celei care minte )
„Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire – şi totuşi, Te rog: Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea.”(Lucian Blaga în În marea trecere)
Un gand bun tuturor.
ApreciazăApreciază
O idee frumoasa,si v-o impartasesc.(Nu e poezie de grup,e lectura de grup).Multumim pentru ocazie.
” Cine si cum il invatase-anume
ca-nvingatorul, daca vrea sa-nvinga,
e nevoit sa semene cu-nvinsul?”
Si acum, toata poezia : In fata unei statui a Sfantului Gheorghe, de Lucian Blaga.
” Intr-o piata veche mi-e popasul.
Adast,sa-mi umplu inc-o data ceasul
privind la o statuie de arama,
ramasa-aici din veacuri de candoare.
O vraja-n preajma ei ma cheama.
E sfantul care a purces calare
cu sulita balaur sa omoare.
Cand sfantul s-a pornit prin cel coclaur
sa-nfrunte – hotarat,dar fara ura –
primejdia, a imbracat armura
lucrata-n ochiuri ca din solzi de aur.
Cine si cum il invatase-anume
ca-nvingatorul, daca vrea sa-nvinga,
e nevoit sa semene cu-nvinsul?
Cine i-a spus – lui, focului prin lume,
in zale de reptila sa se-ncinga?
Sosit de undeva de dimineata,
se bate-acum la blestemata garla.
Cum seamana in sea, luptand cu bratul,
el insusi, Sfantul Gheorghe, c-o soparla!”
Ganduri bune la toata lumea.
ApreciazăApreciază
„Iubite, dimineata cand pleci de langa mine, Trezeste-ma cu un sarut, Si lumina din ochii tai imi va fi soare intreaga zi.”Iubite, dimineata cand pleci de langa mine, Trezeste-ma cu un sarut, ” Pentru zilele ce vor veni. Un gand bun tuturor.
ApreciazăApreciază