Omenia trădează setea după altă condiţie umană. Cu toate că supus locului şi timpului, omul de omenie însetează după o stare de splendoare, după o măreţie iniţială, după „frumuseţea cea dintâi” cu care fusese el împodobit. Conştient de faptul că poartă „ranele păcatelor”, el ştie că este, totuşi, „chipul slavei lui Dumnezeu, cea negrăită.”
(Gheorghe Racoveanu – Omenia și frumusețea cea dintâi)
(poza de aici)
La om totul trebuie sa fie frumos, si fata, si imbracamintea, si sufletul, si gindul . (A.P. Cehov)
Cred ca un om care poarta in suflet frumusete, sau sufletul insusi este frumusete, imprastie in jur lumina.Si peste ani, iti aduci aminte, si esti putin mai bun cu tine si cu cei din jur.Frumusetea aduce intelegere, bunavointa si un gand mai bun.
Multumim ca te-ai gandit la noi, este o clipa de frumusete.Multumim.
ApreciazăApreciază