„Cea dintâi şi singura datorie esenţială a omului este caritatea, adică o neobosită justificare a bucuriei existenţei. A face din viaţa ta o permanentă bucurie – în pofida tuturor mizeriilor, şi întunecimilor, şi păcatelor, şi neputinţelor, şi dezamăgirilor – iată o datorie adevărată a omului şi a omeniei din tine. Cred că binele se justifică şi se recunoaşte prin bucurie. Cel mai mare păcat contra umanităţii este tristeţea disperată ridicată la valoarea supremă a spiritualităţii.”
Mircea Eliade (Oceanografie) – (mulţumesc Anei că mi l-a trimis)
multe lucruri frumoase pe care le impartasesti cu noi…multumesc..ce bine ar fi fost daca as fi fost mai aproape si daca as fi putut particip fizic la cursuriile tale…fa ceva si pentru arges sunt foatre multi oameni care vor sa se deschida au nevoie de cineva ca tine
cu multa consideratie gabriela
ApreciazăApreciază
Ma bucur ca prin ce scriu va aduc bucurie. Multumesc lui Dumnezeu pentru tot. Si sa vedem ce putem face pt Arges 🙂
ApreciazăApreciază
As obliga statul roman sa fie raspunzator pentru fiecare cetatean roman, sa fie cat mai putini oameni „tristi si disperati”….
As obliga, l-as face raspunzator macar pentru conditii minime de viata si educatie…
ApreciazăApreciază
Cred că fiecare om este răspunzător pentru el însuşi. Nu poţi obliga pe cineva să te facă fericit. Sunt oameni care s-au ridicat şi au adus bucurie altora pornind de la nimic, iar alţii care, având totul, şi-au ratat viaţa. În acest citat, Eliade vorbea despre bucuria existentei, opusa „tristeţii disperate ridicată la valoarea supremă a spiritualităţii”. Ce am înţeles eu este că o cale spirituală, oricare ar fi ea, duce spre bucurie, nu spre tristeţe.
ApreciazăApreciază