Povestirile unei Seherezade moderne (4 – Alchimistul, Paulo Coelho)

„Când toate zilele sunt egale, înseamnă că oamenii au încetat să vadă lucrurile bune care apar în viaţa lor ori de câte ori soarele traversează bolta.”

Am tras aer adânc în piept și am deschis cartea la prima pagină. Ploaia mângâia fereastra aburită, pisica pufoasă mi se alinta în brațe, lipsea doar focul sonor din şemineu.  

În 1995, eram mândră studentă în anul 3 la o facultate predominant masculină (Silvicultura), întrebându-mă uneori ce caut eu acolo. Idealistă, crezusem că voi învăţa mai ales prin drumeţii prin pădurea mea dragă, în miros de lemn, pe munte, dar profesorii preferau laboratoarele şi amfiteatrele. Am avut deseori îndoieli că mi-am ales drumul bun, însă mândria îmi interzicea să abandonez.  

Pentru examene, evadam din cămin şi mă refugiam la una din colegele mele, pentru a studia în linişte. De fapt, era pretextul pentru a cerceta biblioteca impresionantă a părinţilor ei. Sesiunile deveneau un vis literar.  Mirosurile de carte veche şi de cerneală proaspătă se împleteau în camera înaltă,  cu rafturi frumoase din lemn cocoţate până la tavan, iar eu pătrundeam curioasă în universuri necunoscute şi atrăgătoare.

Era încă perioada de deschidere de după Revoluţie, se tipăreau multe cărţi cu subiecte interzise până atunci, mai ales din domeniile ezoterismului şi spiritualităţii (sau pe acestea le observam eu în primul rând). Astrologie, yoga, alchimie, hermeneutică, tantra – citeam avidă totul, acolo căutam răspunsul la întrebarea „Care este menirea mea?”.

“Când vrei ceva cu adevărat, tot universul conspiră la realizarea dorinţei tale.”

Într-o după-amiază, îmi promisesem că voi fi cuminte şi nu voi citi (prea mult) în afara subiectelor pentru examenul dificil care urma. Repetam deja schemele de pe foile de curs, aşa că după câteva ore mi-am permis o pauză (mică, mică – m-am amăgit singură) ca să mă dezmorţesc şi să mă hrănesc cu noutăţile de pe rafturile din jurul meu.

Am ales o carte galbenă, care nu-şi găsise locul potrivit între două dicţionare: Alchimistul, de Paulo Coelho. Titlu misterios, la fel şi autorul. (Cu trecerea timpului, am aflat că a fost consacrat de această a doua creaţie a sa, pe care o consider cea mai bună şi mai inspirată dintre toate.)  Am deschis-o la întâmplare, părea o poveste, însă respiraţia mi s-a oprit când am citit: “nici o inimă nu a suferit când a plecat în căutarea viselor ei, pentru că fiecare moment de căutare este un moment de întâlnire cu Dumnezeu şi cu Veşnicia”. Am deschis ochii mari, am tras aer în piept şi am luat-o de la început.

O carte despre Inimă, despre semne şi înțelesuri, căutare și iubire. Sufletul Lumii, Legenda Personală… Povestea curgea limpede, cuvintele îmi luminau ochii, iar limbajul direct îmi aducea aproape o lume pe care o simţeam, o doream şi o căutam, fără să o ştiu. Părea scrisă ca răspuns la frământările mele; personajele și vorbele lor îmi desluşeau un mod de a fi clar, simplu, firesc, în armonie cu mine însămi şi cu întreaga lume. Cu ochii umezi, am simţit cum cercul de fier care îmi strângea pieptul s-a sfărâmat. Recunoşteam ceea ce citeam!

 “Port în mine vânturile, deșerturile, oceanele, stelele și tot ce a fost creat în Univers. Am fost făcuți de aceeași Mână și avem același Suflet.”  

Femeie a deșertului, mândră pentru alesul ei care îşi urma visul, Fatima îmi amintise de idealuri uitate, de săruturi purtate de vânt, de iubirea care îmi umplea sufletul şi care exista fără să știe încă pentru cine.

Viaţa devenise plină de semne, știam din nou Limbajul Lumii, atât de firesc în copilărie, eram dornică să vorbesc din nou cu inima mea, în linişte. Tot ceea ce făcusem şi trăisem până atunci îmi purtase paşii spre acea carte magică, într-o seară ploioasă. Când am terminat-o, târziu în noapte, totul părea la fel și totuși nu era. Cu pisica adormită în poala mea, mi-am ridicat ochii spre fereastra mângâiată de stropi argintii şi mi-am promis să nu mai las niciodată focul să se stingă în inima mea.

Seherezada a mărturisit această taină pentru etapa a patra a concursului Superblog 2012.

Reclame

2 comentarii la „Povestirile unei Seherezade moderne (4 – Alchimistul, Paulo Coelho)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s