Povestirile unei Seherezade moderne (14 – O istorie închipuită a tehnologiei)

“Pană de curent la NASA. Inginerul-șef întreabă: băieți, cine mai știe să facă mental o împărțire?”

Dincolo de glumă și fără să afirm o noutate, tehnologia ne poate bulversa în aceeași măsură în care ne poate ajuta. Ca să dau un singur exemplu: în anii 1970 (cam când m-am născut), apăreau primele calculatoare personale (după computerele cât o cameră), în anii 90 a apărut Internetul, iar acum, după aproximativ 40 de ani, copiii învață mai întâi să deschidă un joc pe calculator sau pe telefon, abia apoi să scrie (dovadă – nepoțelul meu precoce). Echilibrul între folosirea capacităților proprii și cele îmbunătățite de tehnologie depinde mult de educație și posibilități financiare.

(imaginea de aici)

Nu pot decât să îmi imaginez cum va fi peste alți 40 de ani (adică prin anii 2050, când aș avea vreo 80 de ani), iar dacă iau în considerare faptul că inspirații Leonardo da Vinci și Jules Verne au descris tehnologii considerate basme pe vremea lor, dar care au fost aduse la viață după secole, poate vor ajunge și gândurile mele cele bune să se materializeze…

O variantă în care calculatorul viitorului nu mai există am descris-o aici.

O altă variantă este aceea în care tehnologia continuă să se dezvolte furibund, iar rasa umană dispare sau este guvernată de inteligența artificială mai mult sau mai puțin benefic orientată (a se vedea optimistul Wall-E).

Între aceste două extreme, revin cu picioarele pe pământ, privesc în globul de cristal și iată ce întrezăresc.

Locuințe inteligente, cu pereți mobili ce se pot transforma în ecrane interactive. Adio, antice monitoare LED, acum privesc știrile și filmele direct pe orice perete din casă, activat de prezența mea. Există și case-hologramă care pot fi create și mutate oriunde, chiar și în vârful muntelui, în deşert sau în adâncul oceanelor. Iar pereții-ecrane și hologramele izolează fonic, termic și vizual, prin puterea celor 12 procesoare Intel incorporate în micul lor declanșator, cât un nasture. Așa îmi voi putea satisface dorințele din tinerețe și în același timp să păstrez confortul casei personale (ca melcul din poveste): un an în India, altul în Alpi, următorul în Hawaii, iar până la suta de ani mai am de vizitat multe locuri speciale.

Tabletele și telefoanele au devenit din ce în ce mai smart și mai subțiri, până au fost transformate în ochelari cu alimentare solară, iar programele și informațiile sunt stocate în hard diskuri externe minuscule, dar puternice, situate în rama lor. Tot acolo se află și senzorii acustici ai undelor cerebrale specifice.

(imaginea de aici)

Iar dacă mi se va face dor de o ieșire în natură, închid toate dispozitivele, îmi iau casa în buzunar și mă plimb agale prin pădurea dragă, care a recucerit Pământul, mulțumită tehnologiilor de împădurire rapidă.

Zăresc în globul de cristal multe alte lucruri pentru care nu prea am termeni să le descriu, aşa că le las la dospit până mă mai documentez. Vi se pare prea SF? Vom trăi și vom vedea! Am încredere în îndrăzneala și puterea minții umane, mai ales când e în armonie cu inima.

Seherezada s-a amuzat să cerceteze viitorul pentru etapa a 14-a a concursului SuperBlog 2012.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s