Povestirile unei Seherezade moderne (21 – Amintiri în ritm de vals)

13 septembrie 1984

Mama se agită prin bucătărie, cu ultimele surprize culinare. Tata se face frumos (adică se bărbiereşte). Noi, fetele, ne jucăm şi ne “gătim” pentru petrecere, chicotind. E ziua lui, împlineşte 35 de ani (mi se pare o vârstă astronomică) şi a invitat doi buni prieteni, cu soţiile şi fetiţele lor. A pus lângă casetofon un teanc impresionant de casete audio, a şters de praf pickup-ul și a ales discurile preferate, covoarele și mobila de prisos au fost duse în alte camere. Aparatul de fotografiat Smena are deja pregătit un film de rezervă. Muzica iese în valuri pe geamurile deschise larg, vecinii au fost anunţaţi, râsetele umplu casa, iar eu abia aştept să înceapă dansul… Ce mult stau oamenii mari la masă! Sunt cea mai mare dintre copii, am 10 ani şi tata mi-a promis că mă va învăța pașii de vals.

13 septembrie 2012

De pe masa din sufragerie, un laptop HP îl anunță melodios pe tata că încă un prieten i-a trimis o urare de ziua lui. Muzica lui preferată (aceeași din anii ‘80) umple discret casa, de această dată auzindu-se din boxele calculatorului. Mama a pregătit tortul, tata deschide cadoul frumos împachetat pe care i l-am adus. Ochii îi sclipesc: un aparat foto digital! Știu că visa la un DSLR Nikon de mult timp. După un scurt instructaj, veseli, facem o mulțime de poze: cu tata așezat între noi, cu tata în picioare tăind tortul, cu mama şi tata în paşi de dans, tata şi cu mine într-o figură spectaculoasă de tango… Putem continua astfel toată seara, tata este maestru al instantaneelor.  

Nu aș fi crezut în copilărie că voi trăi vreodată o aniversare online! Telefonul mobil anunță mereu că primește mesaje, soțul meu a conectat rapid un televizor LCD la laptop, pe post de monitor (ca să vedem cu toții mai bine), camerele web îşi fac treaba și astfel petrecerea noastră se extinde și în București și Alba Iulia, orașele unde  se află acum surorile mele. Nepoții (de 11 și 6 ani) îi cântă bunicului “La mulți ani!”, apoi se laudă cu rezultatele jocurilor de pe telefoanele mobile, știu ei bine că și lui îi place să se distreze astfel (în timp ce bunica navighează pe net, pe notebook-ul personal). O ultimă îmbrățișare virtuală și rămânem doar noi și muzica de vals, ca în copilărie. Seara abia a început.

Ajutată de tehnologie, familia noastră poate să se unească astfel mult mai ușor, în ciuda distanțelor. Cine știe unde vom fi peste trei decenii? Cu ajutorul lui Dumnezeu, sperăm să fim împreună, chiar și virtual, și la aniversarea de 90 de ani a tatei.

Amintiri nostalgice descrise de Seherezada pentru etapa 21 a concursului SuperBlog 2012.

Imaginea de aici.

Reclame

2 comentarii la „Povestirile unei Seherezade moderne (21 – Amintiri în ritm de vals)

  1. Vom fi ! Vom fi ,mai linistiti,mai tacuti, mai intelepti….Si vom bea Grasa de Cotnari, ca si atunci cand tata si-a dat licenta. Vom fi ! La multi ani tuturor ,cu dragoste !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s