Sunt zâmbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz

Sunt râs şi durere şi vise,

Sunt pusă pe şotii şi-s plină de haz

Şi-s tristă de genele-nchise

Sunt basmul frumos dorit de un copil

Sărutul furat la-ntâmplare

Sunt scrisul stângaci în nopţi de april

Sunt prima şi ultima floare

Sunt mâinile tale duioase şi reci

Sunt noaptea ce nu o poţi rosti

Sunt visul purtat în gand de-amândoi

Sunt miezul de noapte şi norii de zi.

Te iubesc cum iubesc dimineţile

Pure şi adevarate care-mi urcă-n vine,

Ca un cantec închis in trupul meu

Ce se aude mereu de dorul tău.

Te iubesc cum iubesc florile

Ce-şi înalţă culoarea sub ochii,

Unui albastru imens

Şi greu de stralucire.

Te iubesc cum iubesc cerul

Sprijinit pe frunţile noastre,

Ca un cantec uriaş de mâine

Ce ne uneşte visurile.

(din Declaraţie de dragoste de G. Şovu)