Povestirile unei Seherezade moderne (23 – Dilema ursitoarelor)

26 decembrie 1791. În camera simplă și tăcută, proaspăta mămică doarme, epuizată. Băieţelul nou venit pe lume deschide ochii, doar el vede cele trei ursitoare care îi înconjoară leagănul, dar va uita imediat ceea ce aude, nerostit în cuvinte umane.

Prima Ursitoare flutură bagheta deasupra lui şi murmură: “Se va numi Charles Babbage,  va trăi mult, va avea o familie iubitoare, însă patru din cei opt copii ai săi vor muri.”

Cea de a doua o completează: “Se va ocupa de matematică şi mecanică, va fi un filozof şi un inventator.  Numele lui va fi legat de un dispozitiv ce va schimba lumea:  maşina analitică, care va fi apoi perfecţionată şi  va duce omenirea într-o altă eră. Maşina lui va avea la bază o unitate centrală de procesare (“moară”), cu o memorie extensibilă (“magazin”).

(imaginea proto-computerului de aici)

Peste mai puţin de 150 de ani, maşinăria lui va deveni “computer”, iar în 200 de ani (cât o clipă pentru noi, adică prin 2012) cartelele perforate se vor transforma în „memorii de capacitate mare”, programe şi aplicaţii pentru tablete şi telefoane mobile, “moara” va deveni “procesoare de ultimă generaţie”. Invenţia lui va duce la o nouă formă de comunicare: internetul, iar serile de jocuri de cărţi de la clubul oraşului vor deveni reţele de socializare prin care oamenii vor discuta fără să se privească vreodată ochi în ochi.”

A Treia Ursitoare o readuce pe a doua cu picioarele… pe pământ: “Ursim un băieţel, nu o revoluţie! Chiar dacă va fi considerat unul din “părinții informaticii” și un crater de pe Lună va primi numele lui…”

Prima Ursitoare, preocupată, le întreabă pe celelalte: “Dar dacă i-am muta puţin perna sau tu, A Doua Ursitoare, ai flutura din nou bagheta asupra lui? Charles nu ar mai inventa acea maşină, lumea va fi mai liniştită şi mai lentă, oamenii ar scrie scrisori şi nu emailuri, ar vorbi mai mult între ei şi ar merge mai des în natură, nu ar mai apărea stresul şi Internetul, nu ar mai fi nici un magazin online de unde să cumpere ceea ce nici nu visau înainte că ar fi posibil, evoluția tehnologică nu va mai fi atât de rapidă, nu ar mai exista bloguri și concursuri precum SuperBlog… E adevărat că poate nu s-ar mai devolta la fel de bine medicina și alte științe, însă oamenii ar putea să se ocupe mai mult de dezvoltarea personală și spirituală, căci vor avea nevoie să își manifeste cumva energiile și creativitatea. Ei nu ştiu acum care le va fi viitorul, noi îl putem modifica menindu-i lui Charles să cultive flori, de exemplu… ”

“Ar fi interesant să amânăm puţin invenţia asta, însă ce te faci cu destinul lor? Aşa le e scris şi nu de noi, care doar transmitem Menirea fiecăruia. Fiecare om în parte va alege cum să folosească ceea ce îi va aduce viitorul. Oricum, nu toţi se vor “bucura” la fel de ceea ce va urma, vor fi zone întregi din lume unde urmările invenţiei lui nu vor ajunge atât de repede. Pentru oamenii de acolo, ar fi ca şi cum nici nu s-ar fi inventat computerul, decât doar prin urmările indirecte asupra climei, comunicaţiilor, relațiilor umane… Iar dintre cei care vor cunoaște computerul, unii vor deveni dependenți de el, alții nu, însă asta e o altă poveste… ” murmură a treia ursitoare și încheie discuția cu o ultimă fluturare de baghetă.

(imaginea „ursitoarelor” de aici)

Printr-o buclă temporală, ajutată și de computer, Seherezada a notat șoaptele ursitoarelor pentru etapa a 23-a a concursului SuperBlog 2012.

Reclame

Un comentariu la „Povestirile unei Seherezade moderne (23 – Dilema ursitoarelor)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s