Cel mai mare ajutor pe care îl poți da este conștiența – seminar despre compasiune

Căci doar conștient fiind, poți ieși din suferință, de orice fel ar fi ea.

Despre compasiune, una dintre cele mai mari forțe din acest univers, s-a scris mult și s-au transmis numeroase practici spirituale pentru trezirea acestei înțelepciuni. Iată ce scria marele budist indian Santideva în urmă cu 1000 de ani:

„Fie ca eu să acționez ca pământul atotputernic sau ca cerul deschis și liber pentru a susține și crea spațiul unde eu și toți ceilalți să putem crește. Până când fiecare ființă afectată de suferință va atinge țărmurile nirvanei, fie ca eu să servesc doar ca un instrument care încurajează progresul și bucuria.”

 Și o altă rugăciune din practica budistă, comentată de Jetsunma Ahkön Lhamo:

„Dacă e nevoie de hrană, fie ca eu să fiu hrană.

Dacă e nevoie de umbră, fie ca eu să fiu un copac.

Dacã e nevoie de adăpost, fie ca eu să fiu o casă.

Dacă e nevoie să se traverseze ceva, fie ca eu să fiu un pod.

Dacă există boală, fie ca eu să mă manifest ca doctor, medicament şi sora care redau sănătatea.

Fie ca eu să fiu pământ pentru cei care îl cer, lampă luminoasă pentru cei care sunt în întuneric, casă pentru cei fără adăpost, un servitor al lumii.

Deși poate părea plină de bunătate și iubire, intenția merge mai profund decât cuvintele aparente pentru că persoana respectivă trebuie să se străduiască să vină în ajutor nu numai pentru a îndeplini necesitățile imediate ale celorlalți oameni, ci de asemenea pentru beneficiul lor viitor.”

În multe tradiții spirituale, calitățile și energiile au fost personalizate, pentru a fi mai aproape de oameni. Astfel, înțelepciunea compasiunii este numită Tara in India, sau Kuan Yin în China.

green tara small(Tara cea verde)

Kuan_Yin_Statue(Boddhisattva al compasiunii universale – statuie din templul Ke Lok Si)

Vă invit la un seminar în care se va oferi inițierea în sadhana (practica spirituală) Înțelepciunii Compasiunii, Tara.  Veți cunoaște  o mantra (mantra înseamnă cuvânt de putere, care evoca respectiva realitate, energie, etc), se va lucra cu o yantra vie (simbolul geometric, construit special pentru aceasta întâlnire din grâu încolțit) și veți afla metode practice pentru a-i putea ajuta eficient pe alți oameni în suferință, sau chiar pe voi înșivă. Căci cea mai mare realizare a unui om este să devină conștient de  el însuși, de realitatea sa interioară profundă.

Seminarul va avea loc în perioada 15-16 iunie în București și în 22-23 iunie in Brașov. Este ținut de profesoara de yoga Simona Trandafir  (blog: tantra-mahavidya.com în limba română, tantramahavidya.com în limba engleză), în cadrul activităţilor centrului Kamala.

Imagini de la seminariile anterioare puteți vedea aici și aici.

Informații: tel. 0731.32.42.41 sau email centrulkamala@gmail.com.

Reclame

Un comentariu la „Cel mai mare ajutor pe care îl poți da este conștiența – seminar despre compasiune

  1. Am fost la seminarul d’nei Simona Trandafir.Multumesc mult si daruiesc tuturor participantilor poezia Pavilionul de portelan, de Li Tai Pe. Sa ne vedem sanatosi cat mai curand.
    Pavilionul verde,
    Înalt, de porţelan,

    Lucea superb, departe,
    Pe lacul diafan.

    Ducea până la dânsul
    Un pod de jad, întins

    Ca blana unui tigru
    În pânda lui surprins.

    Acolo, în tăcere,
    În serile târzii,

    Şedeau câţiva prieteni
    În mantii aurii,

    Tăcuţi şedeau acolo
    Prietenii aceşti.

    Se înclinau spre masă
    Când beau adânc din ceşti.

    Grăiau încet, arare,
    Profund, şopotitor,

    Să nu trezească noaptea
    Cumva, cu glasul lor!

    Tăceau, apoi pe gânduri
    Prietenii aceşti.

    Se înclinau spre masă
    Când beau adânc din ceşti.

    Şi se vedea-n adâncul
    Acela diafan,

    Răsfrânt, pavilionul
    Înalt, de porţelan,

    Şi se vedeau adese,
    Răsfrânţi în limpezimi,

    Cum beau câţiva prieteni,
    Acolo-n adâncimi.

    |

    – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
    de Li Tai Pe [Li_Tai_Pe ]

    2008-12-29 | | Înscris în bibliotecă de Diana Alzner

    Pavilionul verde,
    Înalt, de porţelan,

    Lucea superb, departe,
    Pe lacul diafan.

    Ducea până la dânsul
    Un pod de jad, întins

    Ca blana unui tigru
    În pânda lui surprins.

    Acolo, în tăcere,
    În serile târzii,

    Şedeau câţiva prieteni
    În mantii aurii,

    Tăcuţi şedeau acolo
    Prietenii aceşti.

    Se înclinau spre masă
    Când beau adânc din ceşti.

    Grăiau încet, arare,
    Profund, şopotitor,

    Să nu trezească noaptea
    Cumva, cu glasul lor!

    Tăceau, apoi pe gânduri
    Prietenii aceşti.

    Se înclinau spre masă
    Când beau adânc din ceşti.

    Şi se vedea-n adâncul
    Acela diafan,

    Răsfrânt, pavilionul
    Înalt, de porţelan,

    Şi se vedeau adese,
    Răsfrânţi în limpezimi,

    Cum beau câţiva prieteni,
    Acolo-n adâncimi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s