Cu dedicație pentru părinții mei.
Pare din altă lume. Și totuși.. e posibil chiar aici, în lumea noastră!
„Omul trebuie să se bucure de viaţă până la capăt. Dumnezeu ne-a lăsat nişte daruri pe lume şi noi trebuie să ne bucurăm de ele până în ultima zi. Că-i tare bine să fii în viaţă! Şi unul dintre darurile astea, poate cel mai de preţ, este dragostea. Să nu te bucuri de un asemenea dar, ăsta e adevăratul păcat”.
Am citit povestea de mai jos în Formula As, şi am rămas profund marcată. O doamnă de 87 de ani îşi ia inima-n dinţi şi ne face confidenţe. De ce? O să dau răspunsul ei, cu ghilimele, pentru că e cel mai bun:
„Pentru că vreau să se ştie că se poate trăi frumos până la sfârşit. Pentru că nu mai vreau să văd bătrâni plângându-şi de milă. Pentru că nu mai vreau să se uite lumea la noi ca la nişte mumii, ca la nişte făpturi expirate. Pentru că vreau să se ştie că viaţa şi dragostea sunt daruri minunate de la Dumnezeu şi dacă nu ne bucurăm de ele până în ultima zi, înseamnă că suntem doar nişte amărâte de umbre pe pământ”.
Aşadar aşezaţi-vă comod, luaţi-vă o cană mare cu ceai şi n-ar strica să aveţi şi o batistă pe aproape, pentru final. A! Să nu…
Vezi articolul original 4.162 de cuvinte mai mult
