Când ţi-e greu (dar şi când ţi-e bine)… aminteşte-ţi de El

This gallery contains 1 photo.

Când ne e prea greu şi avem senzaţia că totul se prăbuşeşte în jur, tot ceea ce trebuie să facem este… să nu facem nimic. Doar să fim. Să fim atenţi, receptivi, deschişi. Şi atunci ceva se întamplă. Devenim conştienţi … Citește în continuare

Evaluează asta:

Viaţa este 10% ceea ce ni se petrece şi 90% este reacţia noastră la aceasta

This gallery contains 1 photo.

Cu cât trăiesc mai mult, cu atât mai mult realizez influenţa atitudinii asupra vieţii. Atitudinea este mult mai importantă decât trecutul, decât educaţia, decât banii, circumstanţele, eşecurile sau succesele, decât ce cred oamenii despre noi sau spun sau fac. Este … Citește în continuare

Evaluează asta:

Oameni. Şi întâmplări.

This gallery contains 2 photos.

Guest post scris de Frumuşica (frmshk). Se întâmplă, în viaţă, toate cu un anumit rost? Deloc întâmplător, deloc simple coincidenţe? Uneori, de neînţeles pentru noi, pentru că privim totul mult prea superficial? Căutând mereu explicaţii pentru fiecare lucru, uităm esenţa? … Citește în continuare

Evaluează asta:

Maica Tereza – Despre tăcere

This gallery contains 1 photo.

Extrase din cartea Maicii Tereza „In the heart of the world”. „In natura intalnim tacerea – copacii, florile, iarba, toate cresc in tacere. Stelele, luna, soarele se misca in tacere. Tacerea inimii este necesara pentru a-L putea auzi pe Dumnezeu … Citește în continuare

Evaluează asta:

Reteta pentru comunicare si intelegere

This gallery contains 1 photo.

Ingrediente: –          Un butoi plin de limbi/dialecte/personalitati –          Un cana mare cu toleranta –          O larga varietate de gesturi –          O tona de ascultare / atentie / rabdare –          Un degetar de tact –          O umbra de umor –          Putina … Citește în continuare

Evaluează asta:

Recunostinta

A fi recunoscator inseamna a recunoaste iubirea lui Dumnezeu in tot ce El ne-a dat, iar El ne-a dat totul. Fiecare respiratie a noastra este un dar al iubirii Sale, fiecare clipa a existentei noastre este o gratie, deoarece aduce cu ea imensa Lui gratie. Recunostinta  nu pune nimic la indoiala, nu este niciodata indiferenta, ne trezeste mereu spre minunarea si slava bunatatii lui Dumnezeu. Omul recunoscator stie ca Dumnezeu e bun, nu din auzite, ci din experienta.  Iar asta face toata diferenta. (Thomas Merton)

Recunostinta deschide poarta implinirii vietii. Ea transforma ceea ce avem in suficient si chiar mai mult. Ea transforma negarea in acceptare, haosul in ordine, confuzia in claritate. Ea poate transforma o masa intr-un ospat, o casa intr-un camin, un strain intr-un prieten. Recunostinta da sens trecutului nostru, aduce pace prezentului si creeaza o viziune pentru viitor. (Melody Beattie)

Idei despre frumusete

Când frumuseţea ne atinge viaţa, acel moment devine luminos. Aceste clipe de graţie sunt daruri care ne uimesc. Dacă le primim  poate vom alege un nou ritm de a călători prin viaţă, care ar putea să ne ajute să fim mult mai conştienţi de frumuseţe şi mai deschişi pentru a o invita în toate conjuncturile în care ajungem.

Minunea frumuseţii este capacitatea ei  de a ne uimi… Într-adevăr, şoaptele şi strălucirile frumuseţii sunt cele care-i ajută pe oameni să depăşească disperarea.

Când devenim conştienţi de chemarea frumuseţii devenim conştienţi de noi modalităţi de A FI în lume. Am fost creaţi pentru a fi creatori. În adâncul inimii ei, creativitatea este menită să servească şi să evoce frumuseţea… O viaţă fără încântare este doar pe jumătate trăită.John Odonohue

Tacere

Tacerea nu e absenta sunetului, ci un lucru infinit mai real decat sunetele, sediul unei armonii mai desavarsite decat cea mai frumoasa dintre armoniile susceptibile a fi alcatuite din sunete. Dar exista diferite grade ale tacerii. In frumusetea universului e o tacere care este ca zgomotul in raport cu tacerea lui Dumnezeu. (Simone Weil)

Bucuria frumusetii

Thomas Traherne, preot protestant, poet din sec, 17:

„Nu te vei bucura pe deplin de lume pana cand insasi marea nu iti va curge prin vine, pana cand cerul nu te va imbraca si stelele nu ti se vor face cununa; si pana cand nu te vei socoti singurul mostenitor al intregii lumi si mai mult decat atat, caci fiecare om din aceasta lume e singurul mostenitor, tot asa ca si tine. Pana, cand nu-L vei putea canta pe Dumnezeu, incantandu-te de El, pre­cum sarmanii se bucura de aur, iar regii de sceptre, nu vei gusta cu adevarat minunea lumii…

Si inca, nu poti spune ca te-ai bucurat pe deplin de lume pana nu iubesti intr-atat frumusetea de a te bucura de ea, incat sa nu ai pace pana nu-i convingi si pe altii sa se bucure de ea.

Lumea este o oglinda de infinita frumusete, si totusi nimeni nu o vede. Este un templu al majestatii, si totusi nimeni nu-si des­chide ochii s-o priveasca. Este taramul Luminii si al Pacii, pe care doar oamenii il pot tulbura. Este Raiul Domnului…”

Richard Bach

Sa inveti inseamna sa descoperi ceea ce stiai deja.

Sa faci inseamna sa demonstrezi ca, intr-adevar, stii.

Sa-i inveti pe altii inseamna sa le amintesti ca si ei stiu, la fel de bine ca si tine.”

(Richard Bach)

Dumnezeu in Natura

O poezie despre trairea sacrului in natura. Voi incerca si o traducere, dar acum impresia e prea puternica pentru a lasa poezia sa treaca.

Cand merg in natura, e ca si cum as intra intr-o biserica. Acolo, in Natura, mi-e mai usor sa regasesc frumusetea, simplitatea, linistea si pacea. Chiar si pe timp de furtuna, sau ascultand vijelia intr-o padure, eu aud tot linistea ei.

Si ma inchin in suflet.

The Moor

by R. S. Thomas (1913 – 2000, Welsh poet and clergyman)

It was like a church to me.
I entered it on soft foot,
Breath held like a cap in the hand.
It was quiet.
What God was there made himself felt,
Not listened to, in clean colours
That brought a moistening of the eye,
In movement of the wind over grass.

There were no prayers said. But stillness
Of the heart’s passions – that was praise
Enough; and the mind’s cession
Of its kingdom. I walked on,
Simple and poor, while the air crumbled
And broke on me generously as bread.

(www.poetry-chaikhana.com)

Asta imi aduce aminte de o povestire, nu stiu a cui, dupa stil pare a lui Coelho.

Semnele lui Dumnezeu

Un batran arab incult obisnuia sa se roage cu o asemenea fervoare in fiecare noapte, incat proprietarul cel bogat al caravanei se hotari sa-l cheme la el pentru a discuta.

“De ce te rogi cu o asemenea devotiune? Cum stii tu ca Dumnezeu exista, cand tu nici nu stii sa citesti?”.

“Stiu, domnule. Pot citi tot ceea ce Marele Tata Ceresc scrie”.

“Dar cum?”.

Umilul servitor explica.

“Cand primiti o scrisoare de la cineva de departe, cum recunoasteti scriitorul ei?”

“Dupa scris.”

“Cand primiti o bijuterie, cum stiti din ce e facuta?”

“Dupa marca bijutierului.”

“Cand auziti animalele mergand pe langa cort, cum stiti de a fost o oaie sau un cal?”

“Dupa pasi”, raspune proprietarul, uimit de toate aceste intrebari.

Batranul il invita sa vina afara cu el si-i arata cerul.

“Nici unul din aceste lucruri scrise acolo, sau desertul care se intinde aici jos, n-au putut fi facute sau scrise de mana omului”.

Henry David Thoreau – Walden

Pentru noi rasare doar acea zi de care suntem constienti.

–––––––

Timpul nu este decat un fluviu in care obisnuiesc sa pescuiesc. Beau din apa lui si ii vad fundul nisipos, dandu-mi seama cat de putin adanca este apa. Curentul lui slab continua sa curga, dar eternitatea ramane. As putea sa beau din adancuri, sa pescuiesc in cerul ale carui profunzimi sunt acoperite cu stele.

–––––––

Intr-adevar, in eternitate este ceva adevarat si sublim. Dar toate aceste momente si locuri si ocazii exista insa aici si acum. Dumnezeu insusi isi atinge apogeul in momentul prezent, si nu va deveni niciodata mai divin decat este, oricat de mult timp s-ar scurge.

––––––––-

Au fost momente cand nu simteam nevoia sa sacrific contemplarea momentului prezent de dragul vreunei activitati oarecare, fie ea mentala sau fizica. Imi place ca viata mea sa nu fie limitata de frontiere inguste. Uneori, in diminetile de vara, dupa ce imi faceam baia obisnuita, ma asezam pe veranda mea insorita si ramaneam astfel de la rasaritul soarelui si pana la asfintit, pierdut in reverie, in mijlocul pinilor si al celorlalti copaci, intr-o solitudine si o liniste care nu erau tulburate de nimic, in timp ce pasarelele ciripeau sau zburataceau pe langa casa, pana cand soarele apunea sau pana cand auzeam zgomotul unei trasuri pe drumul situat la mare distanta. Treceau astfel foarte multe ore in care nu simteam scurgerea timpului. Am crescut in acea perioada la fel ca porumbul in timpul noptii, si pot spune ca ce am obtinut atunci a fost mult mai important decat orice as fi putut face cu mainile mele. Nu a fost o perioada pierduta din viata mea, ci una care mi-a permis sa traiesc infinit mai intens decat in mod obisnuit. Am inteles atunci la ce se refera orientalii atunci cand vorbesc despre contemplare si despre detasarea de orice fel de activitate. In cea mai mare parte a timpului nici nu-mi dadeam seama cand trec orele. Ziua avansa ca si cum si-ar fi propus sa ilumineze o opera de-a mea; acum era dimineata si acum se facea seara, fara ca in intervalul de timp dintre cele doua momente sa fi realizat ceva memorabil. In loc sa cant, la fel ca pasarelele, zambeam in tacere, bucurandu-ma de norocul care a dat peste mine. Fluieram si eu in sinea mea, chicotind, la fel ca vrabiile care ciripeau in copacul din fata casei mele.

––––––––

Simplitate, simplitate, simplitate! Sfatul meu este sa faci mai putine lucruri. In loc de o suta sau de o mie, fa numai doua sau trei. Daca ai un milion de treburi, rezolva doar cinci sau sase dintre ele… Atunci cand traiesti in mijlocul acestei mari agitate a vietii civilizate, in care predomina norii si furtunile si nisipurile miscatoare si alte o mie si una de capcane in care poti cadea cu usurinta, este greu sa nu te duci la fund, fara a mai ajunge niciodata la portul tau. Numai marii navigatori reusesc.

Simplifica, simplifica!

––––––––

Intr-o astfel de zi de septembrie sau de octombrie, iazul Walden devine o oglinda perfecta a padurii, impodobita cu pietre care mie mi se par la fel de pretioase ca si cele folosite de bijutieri. Nu exista nimic atat de pur, atat de frumos si in acelasi timp atat de maret ca un lac de la suprafata pamantului. Apa oglindeste cerul. Ea nu are nevoie de garduri. Natiunile apar si dispar, dar nu o pot pangari. Nimeni nu poate sparge oglinda unui lac. Argintul ei viu nu se va sterge niciodata, caci natura vigilenta are grija sa il refaca in permanenta. Furtunile si praful nu ii pot murdari suprafata vesnic pura. Toate impuritatile se scufunda sub apa sau sunt maturate de peria aspra a razelor soarelui. Suprafata apei nu se cramponeaza de aerul care sufla asupra ei, fapt care nu o impiedica sa isi trimita propriii vapori sus pe cer, sub forma norilor care plutesc mult deasupra suprafetei sale, reflectandu-se apoi in aceasta.

––––––

Dimineata este momentul in care ma simt cel mai treaz si in care in fiinta mea mijesc zorii… Noi trebuie sa invatam din nou sa ne trezim si sa ramanem treji, nu cu ajutorul unor mijloace mecanice, ci prin amplificarea la infinit a asteptarii noastre de a ne trezi si de a nu ramane scufundati in somnul cel mai profund. Personal, nu cunosc nimic mai incurajator decat capacitatea incontestabila a omului de a-si eleva viata prin simplul sau efort constient. Nu este putin lucru sa pictezi un tablou, sa sculptezi o statuie sau sa creezi un alt obiect frumos, dar mi se pare mult mai grandios sa iti pictezi si sa iti sculptezi insasi atmosfera si mediul in care traiesti… Modelarea calitatii zilei – aceasta mi se pare arta suprema.

Henry David Thoreau  – Walden

Garcia Marquez

„Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune „te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui „imi pare rau”, „iarta-ma”, „te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.” (Garcia Marquez)