Vară de noiembrie – Lucian Blaga

This gallery contains 1 photo.

Iubito-mbogăţeşte-ţi cântăreţul, mută-mi cu mâna ta în suflet lacul, şi ce mai vezi, văpaia şi îngheţul, dumbrava, cerbii, trestia şi veacul. Cum stăm în faţa toamnei, muţi, sporeşte-mi inima cu-o ardere, cu-n gând. Solar e tâlcul ce tu ştii oricând … Citește în continuare

Evaluează asta:

O, Preaiubitule, ia-mă cu tine!

This gallery contains 2 photos.

Inima mea este plină de bucuria Misterului. Inima mea răspândeşte o mie de valuri. Fiecare celulă prinde aripi şi zboară deasupra lumii. Fiecare caută miile de chipuri ale Preaiubitului. O, Preaiubitule, ia-mă cu tine! Eliberează-mi sufletul! Umple-mi-l cu iubire şi … Citește în continuare

Evaluează asta:

Edith Södergran – poezii

This gallery contains 1 photo.

Suflet în aşteptare Sunt singură printre arborii lacului, Sunt prietena vechilor brazi de pe mal Şi confidenta secretă a tuturor sorbilor tineri. Singură stau culcată şi-aştept, n-am văzut pe nimeni trecînd prin părţile-acestea. Flori mari mă privesc de sus, de … Citește în continuare

Evaluează asta:

Dans în ploaie – Ana Blandiana

This gallery contains 1 photo.

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne, Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou, Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne, Dansului meu i-e vântul ecou. De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă … Citește în continuare

Evaluează asta:

Iubirea mi-a dat viata

Priveşte în jurul tău

şi dacă vezi fericire

aceasta este datorită iubirii.

Dacă bucuria ar putea vorbi

iată ce ar spune:

“Iubirea mi-a dat viaţă”.

La fel este şi cu mine;

singura mamă pe care  o cunosc

este iubirea. (Rumi)

Tacerea ta… (Octavian Goga)

Mai tii tu minte noaptea-ntaie, O noapte umeda, albastra… In pacea ei infiorata Vorbea numai tacerea noastra… De-atunci atatea nopti trecura, Tot nopti cu soapte si cuvinte… Din cate-alaturi povestiram Nimic nu-mi mai aduc aminte… Dar pana-n clipa de pe … Citește în continuare

Evaluează asta:

Bucuria – Rabindranath Tagore

Ea, Bucuria, alerga din patru zari de lume
să-mi zamisleasca trupu-anume.
Luminile cerului au sarutat-o, sarutat-o, zi de zi,
pana cand ea, Bucuria, se trezi.
Florile grabitelor veri suspinau in rasufletul ei
si soaptele vanturilor si clipocitul apelor
frematau si susurau in miscarile ei.
Patima culorilor crescand invapaiate
in nori si-n paduri zvacneau in inima ei,
iar cantecul mut al lucrurilor toate
prin mangaierea lor ii netezira
trasaturile abia conturate.
Ea, Bucuria, imi este mireasa,
ea si-a aprins lampa-i frumoasa
la mine in casa.