Povestirile unei Seherezade moderne (11 – Interviu cu Cadoul Perfect)

„Sunt un privilegiat al soartei! Creat cu grijă și atenție, apoi ales dintr-o mare mulțime, primesc un costum special şi aduc bucurie unde mă trimite Dăruitorul. Am o viaţă fericită, un destin frumos: să fiu Cadoul Perfect!

Cunosc multe limbi, căci am mereu o poveste tainică împreună cu cel care mă alege, poveste pe care trebuie să o spun celui la care sunt trimis şi de fiecare dată reuşesc să îmi îndeplinesc misiunea cu bine. Sunt întâmpinat cu zâmbete sau chiar cu lacrimi de fericire, pentru că port cu mine o parte din sufletul Dăruitorului. Uneori trebuie să amintesc de ceva din trecut, alteori să pregătesc viitorul, drumul meu este cel al speranțelor, al recunoștinței, al prieteniei și al frumuseții.   

Sunt elegant, excentric, original și surprinzător. Îmi place să fiu ținut minte, indiferent de forma pe care o iau (și vă asigur că am foarte multe forme). De aceea, țin și la momentul în care îmi fac apariția. Îmi calculez cu atenție pașii, cronometrez etapele, astfel încât intrarea mea în scenă să creeze un efect de neuitat.

Îmi place să păstrez suspansul cât mai mult, iar garderoba mea (creată la comandă) are rolul să înfrumusețeze așteptarea și să anunțe momentul meu de glorie: cel în care mă înfățișez în toată splendoarea în fața celui care mă așteaptă.  

Mă adaptez fiecărei epoci și culturi, temperamentelor umane, descoperirilor științifice, chiar și modei, însă îmi respect cu sfințenie menirea: cea de a aduce frumusețe și bucurie de neuitat.

Ah, și am un program foarte aglomerat. Doar un mic exemplu: peste 10 minute voi lua forma coșului “Best of Saveur d’Yveline” pentru întâlnirea savuroasă a două vechi prietene,

peste o oră îmi voi deschide spectaculoasele flori de iasomie într-un ceainic de lux la aniversarea unei  fiice,

iar apoi voi fi martor strălucitor și prețios la trei cereri în căsătorie, o nuntă de argint și cinci zile de naștere. 

Vă las acum, mă duc să îmi trăiesc viața de Cadou Perfect!”

Interviu consemnat de Seherezada pentru etapa a 11-a a concursului SuperBlog 2012.

Imagini de pe site-ul http://www.borealy.ro.

Aducerea aminte de Dumnezeu este rugaciune

Cel ce iubeste pe Domnul isi aduce aminte pururea de El, caci aducerea aminte de Dumnezeu este rugaciune.

Lucrul cel mai pretios pe lume este sa cunoastem pe Dumnezeu si sa intelegem, macar in parte, voia Lui. Cum sa stim daca traim dupa voia lui Dumnezeu? Iata un semn: daca lipsa unui lucru ne intristeaza, daca sufletele noastre ne par prea grele, inseamna ca nu ne-am predat in intregime voii lui Dumnezeu, chiar daca ni se pare ca vietuim dupa voia Lui.

Cea mai buna biserica a lui Dumnezeu este sufletul. Pentru cel ce se roaga in sufletul lui, lumea intreaga devine o biserica, dar lucrul acesta nu e dat tuturor.

Harul lui Dumnezeu da putere de a iubi pe Cel Iubit, sufletul e neincetat atras spre rugaciune si nu poate uita pe Domnul, nici o clipa.

Sufletul traieste multa vreme pe pamant si iubeste frumusetea pamantului, cerul si soarele, marea si raurile, padurile si campiile. Dar, o data ce a cunoscut pe Domnul, nu mai doreste sa vada nimic pamantesc.

Am vazut imparati ai pamantului in slava lor si am pretuit acest lucru. Dar cand sufletul a cunoscut pe Dumnezeu, socoteste nimic toata slava imparatilor; el doreste neincetat pe Domnul si, nesaturat, zi si noapte, nazuieste sa vada pe Cel Nevazut, sa cuprinda pe Cel Necuprins.

Milostive Doamne, lumineaza popoarele pamantului, ca sa Te cunoasca si sa stie cum ne iubesti. Doamne, fa cunoscute tuturor oamenilor iubirea Ta si dulceata Duhului Sfant, ca ei sa uite durerea pamantului, sa paraseasca tot raul, sa se alipeasca de Tine cu iubire si sa poata trai in pace, implinind Sfanta Ta voie spre Slava Ta!

(din scrierile Sfantului Siluan Atonitul)