Povestirile unei Seherezade moderne (24 – Auto-cunoaştere altfel)

În urmă cu mai mulţi ani, am participat la un seminar de dezvoltare personală mai “altfel”, de unde mi-au rămas câteva amintiri bune. Una dintre ele este un test de auto-cunoaştere, care poate fi mai profund sau mai superficial în funcţie de tipul întrebărilor respective şi modul de realizare. În acel seminar, ideea de bază era aceea de auto-cunoaştere prin acces la nivelul subconştientului: prin folosirea anumitor tehnici respiratorii, se ajungea ca răspunsul la întrebări să fie dat spontan, fără intermedierea minţii, ci direct din subconştient, sub formă de imagini, senzaţii, etc. Astfel, eu am fost surprinsă descoperind în mine lucruri până atunci necunoscute.

Tehnica decurge astfel: după intrarea în starea de relaxare şi calmare a minţii, cel care ghidează rosteşte întrebarea, iar prima imagine sau senzaţie care apare este apoi detaliată cu ajutorul altor întrebări secundare. Este esențial ca răspunsul la toate aceste întrebări să fie simțit spontan, nu gândit, nu analizat, nu premeditat, de aceea este importantă pregătirea specială anterioară. Dacă tehnica se face în grup, întrebările secundare sunt general valabile, dar dacă se face în doi (o persoană ghidează, alta răspunde) întrebările se modifică în urma răspunsurilor. Iată în continuare câteva exemple.

Dacă ai fi o pasăre, ce pasăre ai fi? Din această lume sau din una imaginară, a poveştilor sau a unei cărţi? Ce culoare au penele? Ești o pasăre cântătoare sau nu? Unde ai cuibul, în ce zonă a lumii? Ești migratoare? Ești apropiată de oameni sau izolată? Ești solitară sau trăiești în grupuri? etc.

Dacă ai fi o carte, ce carte ai fi? Ce domeniu te caracterizează? Cum ești scrisă: de mână sau tipărită, alb-negru sau color, cu imagini sau nu? În ce limbă? Cum arată coperta ta? Ce fel de hârtie ai? Cât de veche ești? Ce mesaj transmiți? etc.

La acel seminar, tehnica s-a realizat în liniște, cu pregătire și ghidare. Am regăsit-o ulterior popularizată sub forma unor “lepșe” pe internet (adică cineva îți trimite câteva întrebări, la care răspunzi pe blogul personal, iar apoi trimiți mai departe întrebările altor persoane). E și asta o modalitate de socializare și de a face cunoştinţă cu cineva, mult mai superficială comparativ cu modul în care am realizat-o  eu prima dată (de fapt, scopul ei iniţial nici nu este atins în această formă).

Doar pentru distracție, am încercat și eu să dau răspunsul la o asemenea întrebare: “Dacă ai fi o mașină, ce fel de mașină ai fi?” Fără relaxarea minții, răspunsul a fost dur: nu vreau să fiu mașină, nici avion, nici computer nu vreau să fiu, mă simt bine om!

La a doua încercare, mai bine pregătită și liniștită, am avut o surpriză. Iată ce am scris atunci: “Sălbatică. Liberă. Inconștient de curajoasă. 4 x 4. Aventuroasă. De neoprit. Profesionistă. Nepăsătoare la noroi, zăpadă sau deşert. Ultra-rezistentă. Cu mult autocontrol. Prevăzătoare. Adaptabilă. Economică. De un roşu regal. Inteligentă. Extremistă. Privesc răsăritul pe nisipul ud, contemplu stelele pe creste. Inspiratoare. Seducătoare. Încăpăţânată. Cuceritoare. Independentă. Puternică. Non-conformistă. Triumfătoare.”  Se pare că în mine este ascunsă (foarte bine chiar) varianta  feminină a lui Indiana Jones. Aveam nevoie de o mașină ca să îmi dau seama de asta…

PS: Merită să faceţi testul acesta în scopul descris iniţial, cu cineva pregătit care să vă asiste. Veţi avea surprize mari, aşa cum a avut şi Seherezada scriind acest articol pentru etapa a 24-a  concursului SuperBlog 2012!

Imginea de aici.

Cu sau fără transfigurare?

This gallery contains 2 photos.

Discutam zilele trecute cu o cunoștință care îmi spunea că femeile din ziua de azi, când (şi dacă) vin la cursul Armonie Feminină care are loc la o „sală” (fie ea şi dintr-un centru de înfrumuseţare) au ca scop doar … Citește în continuare

Evaluează asta:

Test: Care este limbajul iubirii tale?

This gallery contains 3 photos.

În cartea sa, “Cele cinci limbaje ale iubirii”, Gary Chapman descrie cinci moduri principale de exprimare a iubirii, fiecare dintre noi având predominant unul dintre ele. De aceea uneori e greu ca doi oameni să se înţeleagă, deşi se iubesc, … Citește în continuare

Evaluează asta:

Scopul vietii este unirea cu Dumnezeu

Fiecare clipă în care nu te-ai gândit la Dumnezeu este o clipa pierdută.

Singura iubirea este esentiala, devotiunea fata de Dumnezeu. Pentru a obtine starea de devotiune fata de Dumnezeu, trebuie facuta cu daruire si ardoare practica spirituala. Trebuie sa Il doresti pana la lacrimi si cu o ardenta aspiratie interioara. Gandirea trebuie sa se retraga de la tot restul lucrurilor si sa se cncentreze exclusiv asupra lui. El nu se afla nici in Vede, nici in vedanta, nici intr-o alta carte. El nu poate fi atins decat printr-o continua aspiratie interioara. Trebuie sa te rogi cu ardoare, pentru ca nu poti ajunge la cea mai inalta realizare fara efort, iar practica spirituala este absolut necesara.

Foarte putini dintre oameni inteleg ca rostul si finalitatea vietii umane este fuziunea cu Dumnezeu.

Daca realizati cunoasterea Unicului, puteti cunoaste toul. Zerourile pe care le-am adaugat cifrei 1 au devenit sute de mii. Dar, daca veti inlatura cifra 1, nu va mai ramane nimic. Multitudinea nu are valoare decat prin acest Unic. Intai este Unicul si apoi multiplicitatea. Mai intai este Dumnezeu si apoi urmeaza lumea si celelalte fiinte individuale.

(din Invataturile marelui yoghin Ramakrishna)