Povestirile unei Seherezade moderne (21 – Amintiri în ritm de vals)

13 septembrie 1984

Mama se agită prin bucătărie, cu ultimele surprize culinare. Tata se face frumos (adică se bărbiereşte). Noi, fetele, ne jucăm şi ne “gătim” pentru petrecere, chicotind. E ziua lui, împlineşte 35 de ani (mi se pare o vârstă astronomică) şi a invitat doi buni prieteni, cu soţiile şi fetiţele lor. A pus lângă casetofon un teanc impresionant de casete audio, a şters de praf pickup-ul și a ales discurile preferate, covoarele și mobila de prisos au fost duse în alte camere. Aparatul de fotografiat Smena are deja pregătit un film de rezervă. Muzica iese în valuri pe geamurile deschise larg, vecinii au fost anunţaţi, râsetele umplu casa, iar eu abia aştept să înceapă dansul… Ce mult stau oamenii mari la masă! Sunt cea mai mare dintre copii, am 10 ani şi tata mi-a promis că mă va învăța pașii de vals.

13 septembrie 2012

De pe masa din sufragerie, un laptop HP îl anunță melodios pe tata că încă un prieten i-a trimis o urare de ziua lui. Muzica lui preferată (aceeași din anii ‘80) umple discret casa, de această dată auzindu-se din boxele calculatorului. Mama a pregătit tortul, tata deschide cadoul frumos împachetat pe care i l-am adus. Ochii îi sclipesc: un aparat foto digital! Știu că visa la un DSLR Nikon de mult timp. După un scurt instructaj, veseli, facem o mulțime de poze: cu tata așezat între noi, cu tata în picioare tăind tortul, cu mama şi tata în paşi de dans, tata şi cu mine într-o figură spectaculoasă de tango… Putem continua astfel toată seara, tata este maestru al instantaneelor.  

Nu aș fi crezut în copilărie că voi trăi vreodată o aniversare online! Telefonul mobil anunță mereu că primește mesaje, soțul meu a conectat rapid un televizor LCD la laptop, pe post de monitor (ca să vedem cu toții mai bine), camerele web îşi fac treaba și astfel petrecerea noastră se extinde și în București și Alba Iulia, orașele unde  se află acum surorile mele. Nepoții (de 11 și 6 ani) îi cântă bunicului “La mulți ani!”, apoi se laudă cu rezultatele jocurilor de pe telefoanele mobile, știu ei bine că și lui îi place să se distreze astfel (în timp ce bunica navighează pe net, pe notebook-ul personal). O ultimă îmbrățișare virtuală și rămânem doar noi și muzica de vals, ca în copilărie. Seara abia a început.

Ajutată de tehnologie, familia noastră poate să se unească astfel mult mai ușor, în ciuda distanțelor. Cine știe unde vom fi peste trei decenii? Cu ajutorul lui Dumnezeu, sperăm să fim împreună, chiar și virtual, și la aniversarea de 90 de ani a tatei.

Amintiri nostalgice descrise de Seherezada pentru etapa 21 a concursului SuperBlog 2012.

Imaginea de aici.

Reclame

Povestirile unei Seherezade moderne (6 – Cum aleg fetele un laptop)

După-amiază frumoasă de toamnă târzie. Plimbare în pădure cu surorile mele venite în vizită, fotografii multe, voioșie. Acasă, transfer de poze în calculator, depănat de amintiri lângă un ceai aromat.

Agasate de viteza de melc a laptopului meu, fetele hotărăsc abrupt că a venit timpul să îmi aleagă unul nou, să se simtă și ele bine când vin în vizită. Măcar atât merită sora lor mai mare, o consultanţă tehnică. Nu că ar excela în domeniu, dar știu mai mult decât mine (aşa susţin ele).

( 🙂 imaginea de aici)

– Multe magazine online au filtre care te ajută să găsești ce ai nevoie. E ca şi cum ai alege hainele pentru o ţinută specială, începi cu piesa de bază, apoi probezi şi alegi accesoriile, pantofii, etc. Pentru început, ce faci tu în principal la calculator? începe Elena, diplomatic şi didactic, în timp ce deschide site-ul unui magazin online.

– Verific mailul, citesc ştiri, caut informaţii pe internet, ascult muzică, scriu pe blog, mă uit la poze şi din când în când la un film. Nu am nici o preferință de marcă, vreau doar să pornească rapid și să aibă viteză mare, să nu mă plictisesc lângă el.

– Cum, nu vrei să îl asortezi cu pantofii, cum face vecina mea? râde Elena. În acest caz, bifăm tot marca pe care o ai acum. Urmează să găsim combinația optimă între procesor (bun și cu o frecvență acceptabilă),  memorie (RAM – suficient de mare) și hard disk (adică HDD, cât mai mare). Nici prea-prea, nici foarte-foarte.

– Dacă spuneţi voi, așa trebuie să fie, zâmbesc și mai iau o înghițitură din ceaiul parfumat.

– Varianta mea de căutare: încep cu procesorul, caut categoria cu cele mai multe opțiuni: aici este Intel Core i5. După același criteriu aleg apoi frecvența: între 1500-1999MHz. Memoria de 4 G (e valoarea minimă) și HDD de 500 M (am 5 opțiuni față de una la 320 M). Rezultatul: laptop Acer, 5 variante între 2500 și 3800 lei, îmi comunică victorioasă Oana.

– E prea scump pentru mine, să mai lucrăm la opțiuni, prind eu curaj.  La aceeaşi marcă, aleg un Intel Celeron Dual Core (seamănă numele cu cel actual, plus că e mai “inimos”), las frecvența aceeași (între 1500-1999 MHz), memoria tot de 4 M. Selecția îmi afișează două variante, singura diferență fiind mărimea hard-diskului. Cum ambele au prețuri asemănătoare şi accesibile (aprox 1550 lei), îl aleg pe cel cu 500 M.  Nu mai pot alege culoarea, însă prețul mic face negrul acceptabil.

– Înveţi repede, mă privesc admirative fetele şi, triumfătoare asupra conservatorismului meu (parţial, e drept, până la finalizarea achiziţiei), mă provoacă la un concurs de clătite, ca în copilărie. Distracţia abia începe.

Această discuție edificatoare despre criteriile de alegere a unui laptop este povestită de Seherezada spre folosul celor asemănători ei (adică necunoscători ai tehnologiei moderne) și pentru etapa a 6-a a concursului SuperBlog 2012.

Fantasma mea de sâmbătă seara

This gallery contains 2 photos.

Am observat că majoritatea bărbaţilor, toţi foştii mei iubiţi, prietenii, inclusiv soţul meu, se joacă pe calculator, uneori destul de mult. Toţi au avut o asemenea perioadă de jocuri pe calculator (unii încă o au). Au un limbaj specific, vorbesc  … Citește în continuare

Evaluează asta: