Weekend de yoga şi relaxare

Dacă v-aţi întrebat cine scrie pe acest blog şi sunteţi interesaţi de yoga şi dezvoltare spirituală, apare acum ocazia să ne cunoaştem!

În perioada 23- 24 mai 2015, vă invit să vă bucuraţi de practica yoga şi a meditaţiei, aproape de natură, alături de mine şi colegii mei de la centrul Kamala.

Principii ale practicii yoga, posturi corporale, tehnici de liniştire a minţii şi de concentrare, metode meditative, dialog spiritual, contemplarea naturii, tehnici de relaxare şi interiorizare, împărtăşiri ale altor căutători pe drumul recunoaşterii de Sine – toate acestea vor fi tema întâlnirii noastre.

Seminarul va începe sâmbătă, 23 mai, la ora 9, cu o şedinţă de yoga şi meditaţie, la sala din str. Mircea cel Bătrân nr. 15, Braşov (până la ora 12). La ora 15 ne vom regăsi la Sânpetru, în sala centrului Kamala, unde vom studia şi aprofunda aspecte legate de alimentaţie şi un stil de viaţă sănătos şi armonios din perspectiva yoga (tipologii constituţionale, influenţa gusturilor asupra transformării interioare, transfigurarea în practica yoga, recomandări practice pentru purificarea minţii şi eliminarea stresului etc). Ziua se va încheia cu contemplarea apusului şi meditaţie în natură (pe dealul din apropiere), apoi un film spiritual.

Duminică dis-de-dimineaţă, dacă soarele vine la întâlnire, vom realiza Salutul Soarelui şi meditaţie la răsărit. La ora 9 vom realiza tehnici de yoga şi meditaţie, urmate de o prezentare spirituală, dialog, întrebări şi răspunsuri. Dacă vremea ţine cu noi, vom face o drumeţie pe dealul Lempeş, spre mlaştinile Hărmanului, punctată de momente de contemplare, tehnici de respiraţie şi de liniştire a minţii în natură. Întâlnirea noastră se va încheia în jurul orei 18.

Program orientativ:

sâmbăta 23 mai – 9-12 (la sala din Braşov), 15 – 19 (la sala din Sanpetru)

duminica 24 mai – 9-12, 14 – 18 (la sala din Sanpetru)

Taxa de participare:

– pentru cursanţii centrului Kamala (din Bucuresti și Brașov) – 100 lei (60 lei pentru participarea o singură zi)

– pentru persoanele care nu sunt înscrise la cursurile centrului Kamala – 150 lei (80 lei pentru participarea o singură zi)

Pentru persoanele din alte localitati, se poate asigura cazare prin intermediul centrului Kamala (solicitaţi informaţii în acest sens).

Masa şi transportul (la şi de la centrul Kamala) se asigură individual.

Mâncarea va fi ovo-lacto-vegetariană, în cadrul centrului Kamala nu se consumă: carne, alcool, tutun, cafea.

Seminarul este susţinut de mine şi colegul meu, profesor de yoga Liviu Gheorghe.

Locaţie: Centrul de Meditație și Yoga – Kamala din Sânpetru, Braşov.

Informatii si inscrieri:

tel. 0268.360.424 sau 0731.32.42.41

sau pe adresele de e-mail: contact@kamala.ro sau centrulkamala@gmail.com.

Vă aştept cu drag!

Veronica

Anunțuri

Provocarea lunii (aprilie 2013)

This gallery contains 1 photo.

A venit în sfârșit primăvara! (cu ghiocei, mâțișori, berze, etc), am observat că m-am cam lăsat prinsă de computer (cam mult) și am cam „vegetat” in casă.  M-am cam lenevit, iar corpul îmi atrage atenția să am grijă și de … Citește în continuare

Evaluează asta:

Povestirile unei Șeherezade moderne (18 – Tehnologie și Natură)

Ce au în comun hota de deasupra aragazului, hard-disk-ul din computer şi o maşină Toyota Prius?  Indiferent de dimensiunile și destinația dispozitivului, principiul este acelaşi: conversia energiei electrice în energie mecanică, adică…  motorul electric.

În anul 1820, Ampère a descoperit principiul de funcționare, au urmat ani de experimente, iar în 1873 Zénobe Gramme a construit (din greşeală) primul motor electric funcțional pe scară industrială. Iar acum, în anul 2012, nu trece zi să nu folosim cel puţin câteva aparate, maşini sau dispozitive care conţin unul sau mai multe asemenea motoare: ventilatoare, blender, frigider, mașina de spălat, robotul telefonic, aspirator, uneltele electrice (ferăstrău, surubelniță, etc), aparatul de ras electric, dispozitivul de închidere a geamurilor de la mașină, ceasurile și jucării electrice, imprimante, computere etc., cu alte cuvinte orice aparat care transformă energia electrică în mișcare. Pe bună dreptate, motorul electric este o invenţie care a influențat enorm în bine evoluția umanității și va continua să o facă.

Curentul electric poate fi obținut ușor, rapid, prin numeroase metode care folosesc elementele naturii (soarele, apa, vântul, căldura din interiorul Pământului, etc), în afară de centralele nucleare sau pe bază de combustibil convențional (adică petrol). Iar utilizarea motoarelor electrice pe scară largă, mai ales în domeniul industriei și al transportului, ne ajută să revenim la o atitudine cel puțin mai “prietenoasă”, dacă nu chiar “intimă” cu Natura, cu planeta pe care trăim.

Progresul tehnologic  a fost deseori întâmpinat cu scepticism. Motorul electric nu este o noutate în mileniul 3, însă aplicarea lui în alte domenii decât până acum poate fi greu de implementat, la început. De exemplu, oamenii acceptă mai încet automobilele electrice sau hibrid, poate pentru că nu au (încă) autonomia și viteza celor așa zis “clasice” sau nu au infastructura necesară (puncte de alimentare). 

Din 1997, când a fost lansată Prius, prima mașină hibrid produsă în serie, lucrurile s-au îmbunătățit simțitor. În unele companii angajații care își cumpără mașini electrice sunt sponsorizați, proprietarii plătesc impozite mai mici, iar în curând, când vom alege o mașină, vânzătorul ne va da să alegem între un hibrid Yaris sau Auris, de exemplu, fără să mai amintească de alte modele deja depășite tehnologic.

Nepoții noștri se vor întreba de ce a durat atât de mult trecerea la mașinile electrice, mai ales cunoscând efectele lor bune pe termen lung. Iar noi vom răspunde prin vocea lui Schopenhauer:  „Orice adevăr trece prin trei faze. Mai întâi este ridiculizat. Apoi trezește o puternică opoziție. Și în sfârșit este acceptat ca fiind evident de la sine.” Sper să prind acea zi în care traficul să fie complet silențios și…  respirabil.  

(imaginea de aici)

Această incursiune în lumea mașinilor electrice a fost făcută de Seherezada pentru etapa a 18-a a concursului SuperBlog 2012.

Povestirile unei Seherezade moderne (9 – Aniversare pe bicicletă)

Mai întâi am vrut să mergem la mare pe biciclete. Ne-ar fi luat doar vreo patru zile de la Brașov până la Constanța, socotind o medie de 100 km/zi. Am renunțat pentru că nu am avut cum să luăm umbrela de plajă. Apoi am vrut să mergem la părinții mei, erau doar 180 km până la Bacău, însă am abandonat ideea pentru că  părinții se așteptau să mergem împreună spre Ceahlău cu mașina noastră.

Până la urmă, nu ne-am lăsat și tot am făcut o excursie mai lungă pe biciclete. Ne antrenam de o lună, urma să plecăm la mare, apoi la părinți, nu mai luam bicicletele cu noi, dar nu voiam să pierdem antrenamentele făcute. Începusem să ieșim aproape zilnic, viteza medie crescuse de la 13 la 17 km/h, era și păcat să nu ne bucurăm de condiția fizică obținută.

Așa că am programat o sâmbătă frumoasă de iulie pentru excursia spre mănăstirea Bucium, aflată la aproximativ 70 km de casa noastră din Sânpetru, Brașov. Urma să parcurgem pe E 60 vreo 55 km, apoi să urcăm spre mănăstirea de sub munții Făgăraș distanța rămasă. Ne anunțasem sosirea, rezervasem locurile, întoarcerea era a doua zi, duminică.

La ultimul antrenament, în care ne verificam puterile pe serpentinele de pe Drumul Poienii (șoseaua care leagă Brașovul de Poiana Brașov), bicicleta mea a cedat. Nu știu exact ce problemă a avut, ceva legat de rulment sau ax (s-a reparat ulterior, însă atunci nu mai era timp). Nu am vrut să ne resemnăm şi să rămânem cuminţi acasă, voiam să ne trăim aventura verii, să ne depășim limitele, eu cel puţin abia începusem să simt adrenalina și bucuria pedalatului în aer liber.

Chiar a doua zi, am înlocuit bicicleta avariată cu una închiriată de la Aventuria (norocul nostru că au reprezentanță și în Brașov), iar sâmbătă dimineaţă, la răsărit, am plecat voioşi în expediția noastră.  Până atunci, mai făcusem o singură excursie mai lungă, Sânpetru – Vâlcele –  Sf. Gheorghe și întoarcere prin Ilieni, total 55 km, în 4 ore (pauze incluse), și eram optimiști cu privire la puterile noastre.

Într-adevăr, a fost un drum frumos, într-o zi toridă de vară. Era exact perioada aceea cu cod roșu de caniculă, iar noi socotisem că ne vom răcori mergând cu viteză.  Ne-am răcorit, dar am și slăbit 2 kg în acea zi, și am băut fiecare vreo 4 litri de apă. Ne-am bronzat cu mânecuțe și pantaloni scurți, dar cine mai era ca noi?

Drumul pe șosea a fost ușor, rarele pante au fost urcate pe bicicletă (asta a fost mândria mea, că nu am urcat deloc pe lângă ea, deși răsuflam ca o locomotivă), greul a început când am părăsit drumul asfaltat și am trecut pe cel pietruit. Nu aveam pantaloni speciali pentru bicicletă (din aceia cu burete), așa că începusem să simt din ce în ce mai puternic fiecare denivelare a drumului, fiecare piatră. De la un moment dat, ni s-a terminat apa de băut, așa că am salutat cu strigăte de bucurie cișmeaua generoasă descoperită la marginea unui sat. Am băut și am turnat din belșug apă pe noi, oricum eram transpirați din cap până-n picioare.

La doar patru km de mănăstire,  la ultimul popas, am adormit la umbra unui copac. Eu eram epuizată, el se ținea mai bine. Nu ne mai puteam întoarce, așa că am continuat cu ultimele puteri. Acei ultimi 4 km au fost cei mai lungi din viața mea!  Abia așteptam să fim primiți la masă, care însă urma să fie servită după slujbă, aşa că am ronțăit până atunci toate rezervele noastre din rucsac. Călugărul de la bucătărie a făcut ochii mari când a aflat de unde venim și ne-a dat o porție în plus. (Toți cei care rămân peste noapte la mănăstirea Bucium sunt ospătați fără bani, iar dacă doresc lasă donații în biserică sau oferă alimente la bucătărie.) O plimbare prin împrejurimile liniștite ale mănăstirii a încheiat prima etapă a excursiei noastre.

A doua zi, ne-am întors în Brașov cu bine, obosiți, însă bucuroși. Toată vara, am povestit cu mândrie familiei și prietenilor peripețiile noastre, mai ales când ne întrebau de ce suntem atât de ciudat bronzați. Ne-a plăcut atât de mult, încât am prins curaj și pentru drumuri mai lungi. Pentru la anul ne-am gândit la un circuit prin ţară, doar pe bicicletă.

Această ieșire frumoasă împreună a însemnat foarte mult pentru noi, căci după căsătorie am dorit să marcăm fiecare aniversare a noastră cu amintiri deosebite în natură, în care să ne depăşim limitele. În primul an a fost o excursie cu cortul la Lacul Vulturilor, iar anul acesta a fost aventura bicicletelor (primele două amintiri dintr-o lungă serie, sperăm).

Poveste bazată pe fapte reale, consemnată de Seherezada pentru etapa a 9-a a concursului Superblog 2012.

Imagine din arhiva personală.

Impresii și poze de la seminarul Armonie Feminină, 8-10 iunie 2012

This gallery contains 31 photos.

Trei zile de relaxare activă, yoga în natură,  exerciții de comunicare și auto-cunoaștere, jocuri și mișcare – seminarul Armonie Feminină, iunie 2012. Iată și câteva impresii ale celor care au participat: „Am avut parte de o oază de liniște în … Citește în continuare

Evaluează asta:

Seminarul din luna martie 2011- imagini

This gallery contains 21 photos.

Frumusete, relaxare, prietenie, deschidere sufleteasca, intelegerea unor principii care ne guverneaza viata… toate acestea si multe altele au caracterizat intalnirea noastra din luna martie 2011. Iata si cateva imagini de la aceasta sarbatoare a feminitatii.

Evaluează asta:

Dumnezeu in Natura

O poezie despre trairea sacrului in natura. Voi incerca si o traducere, dar acum impresia e prea puternica pentru a lasa poezia sa treaca.

Cand merg in natura, e ca si cum as intra intr-o biserica. Acolo, in Natura, mi-e mai usor sa regasesc frumusetea, simplitatea, linistea si pacea. Chiar si pe timp de furtuna, sau ascultand vijelia intr-o padure, eu aud tot linistea ei.

Si ma inchin in suflet.

The Moor

by R. S. Thomas (1913 – 2000, Welsh poet and clergyman)

It was like a church to me.
I entered it on soft foot,
Breath held like a cap in the hand.
It was quiet.
What God was there made himself felt,
Not listened to, in clean colours
That brought a moistening of the eye,
In movement of the wind over grass.

There were no prayers said. But stillness
Of the heart’s passions – that was praise
Enough; and the mind’s cession
Of its kingdom. I walked on,
Simple and poor, while the air crumbled
And broke on me generously as bread.

(www.poetry-chaikhana.com)

Asta imi aduce aminte de o povestire, nu stiu a cui, dupa stil pare a lui Coelho.

Semnele lui Dumnezeu

Un batran arab incult obisnuia sa se roage cu o asemenea fervoare in fiecare noapte, incat proprietarul cel bogat al caravanei se hotari sa-l cheme la el pentru a discuta.

“De ce te rogi cu o asemenea devotiune? Cum stii tu ca Dumnezeu exista, cand tu nici nu stii sa citesti?”.

“Stiu, domnule. Pot citi tot ceea ce Marele Tata Ceresc scrie”.

“Dar cum?”.

Umilul servitor explica.

“Cand primiti o scrisoare de la cineva de departe, cum recunoasteti scriitorul ei?”

“Dupa scris.”

“Cand primiti o bijuterie, cum stiti din ce e facuta?”

“Dupa marca bijutierului.”

“Cand auziti animalele mergand pe langa cort, cum stiti de a fost o oaie sau un cal?”

“Dupa pasi”, raspune proprietarul, uimit de toate aceste intrebari.

Batranul il invita sa vina afara cu el si-i arata cerul.

“Nici unul din aceste lucruri scrise acolo, sau desertul care se intinde aici jos, n-au putut fi facute sau scrise de mana omului”.