Povestirile unei Seherezade moderne (21 – Amintiri în ritm de vals)

13 septembrie 1984

Mama se agită prin bucătărie, cu ultimele surprize culinare. Tata se face frumos (adică se bărbiereşte). Noi, fetele, ne jucăm şi ne “gătim” pentru petrecere, chicotind. E ziua lui, împlineşte 35 de ani (mi se pare o vârstă astronomică) şi a invitat doi buni prieteni, cu soţiile şi fetiţele lor. A pus lângă casetofon un teanc impresionant de casete audio, a şters de praf pickup-ul și a ales discurile preferate, covoarele și mobila de prisos au fost duse în alte camere. Aparatul de fotografiat Smena are deja pregătit un film de rezervă. Muzica iese în valuri pe geamurile deschise larg, vecinii au fost anunţaţi, râsetele umplu casa, iar eu abia aştept să înceapă dansul… Ce mult stau oamenii mari la masă! Sunt cea mai mare dintre copii, am 10 ani şi tata mi-a promis că mă va învăța pașii de vals.

13 septembrie 2012

De pe masa din sufragerie, un laptop HP îl anunță melodios pe tata că încă un prieten i-a trimis o urare de ziua lui. Muzica lui preferată (aceeași din anii ‘80) umple discret casa, de această dată auzindu-se din boxele calculatorului. Mama a pregătit tortul, tata deschide cadoul frumos împachetat pe care i l-am adus. Ochii îi sclipesc: un aparat foto digital! Știu că visa la un DSLR Nikon de mult timp. După un scurt instructaj, veseli, facem o mulțime de poze: cu tata așezat între noi, cu tata în picioare tăind tortul, cu mama şi tata în paşi de dans, tata şi cu mine într-o figură spectaculoasă de tango… Putem continua astfel toată seara, tata este maestru al instantaneelor.  

Nu aș fi crezut în copilărie că voi trăi vreodată o aniversare online! Telefonul mobil anunță mereu că primește mesaje, soțul meu a conectat rapid un televizor LCD la laptop, pe post de monitor (ca să vedem cu toții mai bine), camerele web îşi fac treaba și astfel petrecerea noastră se extinde și în București și Alba Iulia, orașele unde  se află acum surorile mele. Nepoții (de 11 și 6 ani) îi cântă bunicului “La mulți ani!”, apoi se laudă cu rezultatele jocurilor de pe telefoanele mobile, știu ei bine că și lui îi place să se distreze astfel (în timp ce bunica navighează pe net, pe notebook-ul personal). O ultimă îmbrățișare virtuală și rămânem doar noi și muzica de vals, ca în copilărie. Seara abia a început.

Ajutată de tehnologie, familia noastră poate să se unească astfel mult mai ușor, în ciuda distanțelor. Cine știe unde vom fi peste trei decenii? Cu ajutorul lui Dumnezeu, sperăm să fim împreună, chiar și virtual, și la aniversarea de 90 de ani a tatei.

Amintiri nostalgice descrise de Seherezada pentru etapa 21 a concursului SuperBlog 2012.

Imaginea de aici.

Reclame

Povestirile unei Seherezade moderne (14 – O istorie închipuită a tehnologiei)

“Pană de curent la NASA. Inginerul-șef întreabă: băieți, cine mai știe să facă mental o împărțire?”

Dincolo de glumă și fără să afirm o noutate, tehnologia ne poate bulversa în aceeași măsură în care ne poate ajuta. Ca să dau un singur exemplu: în anii 1970 (cam când m-am născut), apăreau primele calculatoare personale (după computerele cât o cameră), în anii 90 a apărut Internetul, iar acum, după aproximativ 40 de ani, copiii învață mai întâi să deschidă un joc pe calculator sau pe telefon, abia apoi să scrie (dovadă – nepoțelul meu precoce). Echilibrul între folosirea capacităților proprii și cele îmbunătățite de tehnologie depinde mult de educație și posibilități financiare.

(imaginea de aici)

Nu pot decât să îmi imaginez cum va fi peste alți 40 de ani (adică prin anii 2050, când aș avea vreo 80 de ani), iar dacă iau în considerare faptul că inspirații Leonardo da Vinci și Jules Verne au descris tehnologii considerate basme pe vremea lor, dar care au fost aduse la viață după secole, poate vor ajunge și gândurile mele cele bune să se materializeze…

O variantă în care calculatorul viitorului nu mai există am descris-o aici.

O altă variantă este aceea în care tehnologia continuă să se dezvolte furibund, iar rasa umană dispare sau este guvernată de inteligența artificială mai mult sau mai puțin benefic orientată (a se vedea optimistul Wall-E).

Între aceste două extreme, revin cu picioarele pe pământ, privesc în globul de cristal și iată ce întrezăresc.

Locuințe inteligente, cu pereți mobili ce se pot transforma în ecrane interactive. Adio, antice monitoare LED, acum privesc știrile și filmele direct pe orice perete din casă, activat de prezența mea. Există și case-hologramă care pot fi create și mutate oriunde, chiar și în vârful muntelui, în deşert sau în adâncul oceanelor. Iar pereții-ecrane și hologramele izolează fonic, termic și vizual, prin puterea celor 12 procesoare Intel incorporate în micul lor declanșator, cât un nasture. Așa îmi voi putea satisface dorințele din tinerețe și în același timp să păstrez confortul casei personale (ca melcul din poveste): un an în India, altul în Alpi, următorul în Hawaii, iar până la suta de ani mai am de vizitat multe locuri speciale.

Tabletele și telefoanele au devenit din ce în ce mai smart și mai subțiri, până au fost transformate în ochelari cu alimentare solară, iar programele și informațiile sunt stocate în hard diskuri externe minuscule, dar puternice, situate în rama lor. Tot acolo se află și senzorii acustici ai undelor cerebrale specifice.

(imaginea de aici)

Iar dacă mi se va face dor de o ieșire în natură, închid toate dispozitivele, îmi iau casa în buzunar și mă plimb agale prin pădurea dragă, care a recucerit Pământul, mulțumită tehnologiilor de împădurire rapidă.

Zăresc în globul de cristal multe alte lucruri pentru care nu prea am termeni să le descriu, aşa că le las la dospit până mă mai documentez. Vi se pare prea SF? Vom trăi și vom vedea! Am încredere în îndrăzneala și puterea minții umane, mai ales când e în armonie cu inima.

Seherezada s-a amuzat să cerceteze viitorul pentru etapa a 14-a a concursului SuperBlog 2012.

Declaraţie de dragoste în limbaj IT

This gallery contains 3 photos.

Deja este cunoscut faptul că oameni diferiţi îşi exprimă iubirea în moduri diferite. Gary Chapman a clasificat chiar cinci asemenea limbaje (oferirea de daruri, timpul petrecut împreună, realizarea de servicii pentru celălalt, atingerea şi cuvintele de încurajare). Deseori există situaţii … Citește în continuare

Evaluează asta: